Viața ca în filme e oribilă!

Eram adineauri cu alte ocupații în minte, dar am sărit pe tastatură imediat la realizarea spontană a unui gând.

Acest gând vorbea despre o vină de-a mea ca bărbat. Nu ca om ci ca bărbat. Că nu sunt prea nu-știu-cum într-o relație, că nu am făcut nu-știu-ce într-o relație sau că nu mă prezint ca un bărbat clasic în fața unei descurcăreli sociale pentru un scop predestinat social. Dar de unde atâta vină pe mine? De unde atâtea idei? Din…filme și cărți!

Filmele sunt ceva anume iar cărțiile altceva. Sunt însă asemănătoare ca imaginație, când pe asta se pune accentul! Problema e că ambele sunt făcute într-un scop. Cărțiile, fiind primele, au fost mereu menite ba să informeze, ba să deschidă o empatie către autor, ba să manipuleze! Problema e că mulți se lasă ușor influențați de o scriere empatică, în loc să doar înțeleagă o idee nouă și străină și atât. Drept urmare, scrierile artistice traduse deseori în filme, sunt de vină pentru multe influențe negative din societate. Uneori e vina acestor scenarii, alteori e vina felului uman de a “pune botul” la ceva. E o descriere simplistă, dar una cât se poate de valabilă pentru mai toate categoriile sociale autohtone.

Ar trebui să știm cât mai mulți până acum că până și mâncarea, băutura sau pastilele sunt influențe ale reclamei agresive. Reclama sau Ad-ul sau Tehnicile Comerciale nu sunt un concept modern. Ele existau din cele mai străvechi timpuri. Bem o apă anume că așa am învățat, adoptăm o dietă anume căci așa “se spune” (fără să punem accent de fapt pe cine a spus-o și când și de câte ori) și credem o romanță anume în relație căci așa scrie în scenarii și cărți!

Vinovăția unui om banal – oricât de sofisticat ar fi în gânduri – ar trebui privită ca o grabă a deciziei și a credinței într-un sistem. De fapt nu EU sunt de vină când mulți oameni mă cred într-un fel sau când mulți oameni ar vrea să fiu într-un fel. E prostesc să caut justificări pentru un fel de-a fi natural. În ciuda variilor impresii, nu EU ar trebui să mă schimb și în niciun caz nu EU ar trebui să mă adaptez. Alegerea și liberul arbitru ar trebui să se întâmple spontan și clar, dar noi trecem aceste mecanisme prin varii filtre sociale.

Eu, ca bărbat, nu trebuie să mă las influențat de vorbe și păreri. Tu, ca femeie, la fel. Tocmai asta ne face speciali: spontaneitatea noastră, natura noastră! Nu ne este permis să fim așa iar acest lucru este o înfrânare a felului nostru de-a fi. Eu, ca bărbat, mă simt forțat să am o fată bună, să-i dau un inel și o rochie albă. Nimeni nu se întreabă de ce inel cu diamant, de ce rochie sau tort alb și impunător! Eu, ca bărbat, trebuie să fiu capul familiei… Chiar și azi, când lupta e dusă spre culmea egalității sexelor. De ce să mă cert eu cu minți corupte? Eu n-am nicio vină dacă resimt viața într-un fel și nu eu sunt ăla ce trebuie schimbat. Nici un alt El sau o altă Ea. Ar trebui să ne acceptăm pornirile și trăirile. Observ de multe ori că părerile mele despre Viață nu sunt împărtășite și mă irit, dar observ de asemenea că sunt persoane cam ca mine ce gândesc anumite lucruri cumva, într-un fel anume, repetitiv de asemenea. Poate că trebuie să insistăm mai mult pe categoria asta de oameni, dacă suntem și noi o categorie de oameni. Prea ne prefacem, prea ne certăm singuri pentru un fel de-a fi aparte. Nu e corect!

Cărțile ne învață ceva, filmele ceva din nou… Nu e rău în general, dar e rău când nu deosebim o lecție și o îndrumare de realitate și comportament. Viața bate filmul, se spune. Păi…nu e așa? Ce dragon e mai înfricoșător ca o taxă la Stat? Ce iubire din filme e mai pasională decât un moment intim într-un pat cu cineva? Noi am inventat filmul, din trăirile proprii sau în cel mai rău caz, din trăirile altora, ce au trecut prin varii emoții naturale ale firii umane. Ne învinovățim degeaba. Suntem ceea ce suntem și ar trebui să evoluăm pozitiv din asta, nu din dorințe de a trăi ca într-un capitol din carte sau episod din film! Eu nu vreau să mă simt vinovat pentru lipsa de înțelegere a unui seamăn de-al meu! Dacă un posibil prieten nu înțelege asta, nu-mi e prieten cu adevărat. Dacă o posibilă iubire nu înțelege asta, nu-mi e iubire. Caut să mă îmbunătățesc constant, dar vreau să fac asta prin naturalețea mea, în sensul meu, nu din cauza unor idei propagate în varii medii și nu din cauza unor preconcepții de Oscar asupra Vieții și a felului de-a fi. Suntem atât de asemănători și totuși atât de singuri în categoria noastră… Ce liniște și pustietate, când de fapt suntem atât de gălăgioși-frumos și pozitivi în setea noastră de viață…

Fb Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.