Una din zilele alea când îți vine să alergi mult și bine

tabacarie constanta decembrie 2015

Azi m-am simțit destul de iritat. Avem zile bune, avem zile rele. Am ieșit după ora 13:00 la o alergare solitară prin oraș.

Am început alergarea din zona Brotăcei și am ajuns pe lângă parcul Tăbăcărie, ducându-mă către stațiunea Mamaia. Mi-au plăcut primii doi km, căci i-am alergat bine. Apoi mai m-am oprit, am alergat iar. Am tot ținut-o așa până am ajuns acasă. Eram prin stațiunea Mamaia deci. Acolo n-am alergat prea mult, căci am preferat după o distanță anume să mă întorc, spre Pavilion și spre parcul Tăbăcărie. Nu m-a alergat niciun câine azi, a fost bine. Am ajuns chiar și în zona podului pietonal din parc și am stat puțin acolo ca să admir lebedele.

alergare joie

Aplicația mobilă Endomondo mi-a afișat acest desen. Zici că-i o… Zici că seamănă cu… Ok, nu seamănă cu nimic. Pe marginea lacului priveam lebădele. Am văzut și niște rațe mici pe lângă Pavilion, căci având stuful puțin amenajat pe acolo, aveau acum cum să se destindă. Ar trebui să dăm mai multă atenție vietăților ăstora de la noi. Cred că pescarii o gafează cel mai mult când vorbim de Mediu, căci fix în locurile lor uzuale văd aruncate bidoane și gunoaie.

De acolo am alergat din parc spre bd. Mamaia. Am țopăit în stilul Hugo printre obstacole, pe trotuarul îngust. Am ajuns pe la Penny Market din Tomis Nord. Am găsit o broșură pe jos și am citit-o. Halal prețuri avantajoase! Penny trebuia să fie cel mai ieftin de la noi…cum e în altă parte. De fapt, LIDL trebuia să preia ștafeta în asta, dar România are bani aparent. Mă doare capul cu ofertele autohtone.

De acolo am alergat spre Boema și am ajuns prin Tomis 3. Pe acolo am luat-o la pas prin piață. Observam…țiganii și țigănia. Ce să observ? E o zonă așa aglomerată și urâtă… La trecere stăteau niște țigănci cu puradeii, ce desigur că urmăreau persoanele și le cereau un leu. Se duceau așa aproape de persoană, aproape de buzunare, de poșete. Dacă le dădeam un capac tot eu eram arestat în țara asta sau în orașul ăsta unde Poliția nu există sau unde este de-andoaselea. Era o mașină de „Poli” (căci restul literelor lipseau de pe mașină) unde doi agenți se uitau spre ele. În iritarea mea, când am traversat am vrut să le fac un semn să se uite mai atent la țiganii respectivi ce stăteau în zonă, dar am văzut că și ei au traversat, deci nu-și făceau veacul pe acolo.

Aș fi alergat azi și mai mult. Toată ziua. Din iritare. Din frustrare. Frustrare poate și pentru că suntem omorâți social prin inactivitate sau incompetență. Frustrare că n-avem beculețe pe străzi în preajma Crăciunului. Nici zăpada nu mai vrea să vină aici. Știu că risc să-mi deprim cititorii și să-i alung, dar asta e realitatea.

În fine, e noapte acum. Beau o bere, mă uit la un film. Sunt mai liniștit. Mâine îmi voi face de lucru, am agenda plină, dar…poimâine?

Despre autor /

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.