Trăitul în Trecut și partea sa pozitivă!

Ok, sunt un dobitoc. Cred că pot spune asta, nu? *ropote de aplauze din public*

Hai, nu fiți răi! Mă refer aici la un sentiment pe care mulți dintre noi îl avem. Noi, băieții, de exemplu. Avem o tipă și tipa devine fostă și ne gândim la ea după aia. Până aici, e normal. Apoi dăm de o altă tipă, dar ne tot gândim la fostă. Apoi, tipa 2 devine fostă și ea și uiți cumva de tipa 1 și deși ajungi cu tipa 3, te gândești acum la tipa 2! Ce naiba ai, creierule?? Se numește cumva asta. Nu știu cum, dar este ceva specific pentru mulți și pentru unele feluri anume.

Are legătură mare cu trăitul în Trecut. Acest lucru este o amprentă psihică regăsită la ambele sexe. Exprimă poate o empatie prea mare și dereglată și un stil visător prea mare de asemenea. Exprimă totuși și o activitate cerebrală sporită. Nu ești mai inteligent sau inteligentă prin asta, nicidecum, doar ești mai activ sau activă cerebral. Asta de obicei e ceva obositor și deprimant. Să trăiești în Trecut. Faza e că apare și o parte bună pentru cei ce au totuși activ simțul de auto-conservare. Adică, dacă simți să fii mai ok și să evoluezi pozitiv, vei căuta să înveți din greșeli. Repetiția e mama Învățăturii, se spune. Ei bine, aici apare partea pozitivă din trăitul în Trecut!

Ai pățit vreodată să fii undeva în public, poate într-un bar, la coadă, gesticulând peste măsură la barman să-ți dea și ție o amărâtă de bere de 0,33 l la suprapreț și să apară lângă tine o persoană plăcută pe care o știi așa din vedere sau vag din grupul tău de prieteni (ai și prieteni în acest exemplu imaginar) și să te salute și să dai o replică stupidă și apoi să plece și apoi să pleci și tu și abia peste câteva ore să zici: “rahat! trebuia să zic mai bine asta și asta….”? Da, știu. O întrebare lungă, dar da, există vorbă pentru asta. Francezii o numesc ceea ce scrie în poza de mai sus, americanii îi spun “staircase wit” iar eu tocmai acum o denumesc pe veșnicie în lb. Română: Istețimea de Spirală.

Adică te cam ia în spirală un astfel de gând și apare mereu prea târziu. E momentul când puteai să zici sau să faci ceva în Prezent, dar ai realizat-o tardiv. O simțiți și voi constant! La muncă! În relație! Oriunde! “Bă! Mai bine îi ziceam așa…”. Mda. Prea târziu!

Culmea, asta va rămâne așa pe viață pentru unii! Mereu vor fi de genul: “ce i-aș fi zis…”. Mulți alții însă, vor simți ceva în repetitivul ăsta. Spirala se va micșora și vei ajunge cât mai aproape de punctul său de început și o vei și încheia! Adică… Practic! Zici ceva. Peste 5 ore îți joci filmul întâmplării în mintea ta. Vei face asta mult timp poate. Când vei căuta să te îmbunătățești, vei realiza o greșeală în acțiunea ta și vei repara asta. Acum îți ia 4 ore sau 3 să îți dai seama că ai fi zis altceva. Și tot lucrezi la asta, trăind în Trecut și luând măsuri! Între timp, devi mai încrezător sau încrezătoare pe acțiuniile tale. Deja știi ceva în plus. La următoarea greșeală de comunicare sau de acțiune îți ia doar o oră să realizezi asta. Spirala s-a micșorat! Crește Cunoașterea și Încrederea! Apoi 30 minute…apoi 10 minute…apoi 1 minut…apoi….Prezent!

Asta înseamnă Experiența și eu o știu acum în semi-practică, deși teoria îmi sună genial în minte și-n cuvinte. Dar, asta înseamnă să greșești sau să fii stângaci social sau profesional…dar să ai și felul de-a fi de-a lupta cu asta, pentru supraviețuire sau îmbunătățire.

Așa că orice parte rea, poate avea o parte însorită. Așa am evoluat și eu pe parcurs și încă o fac. Cu timpul am învățat să-mi permit cât mai multe greșeli, să le înțeleg adică și să lucrez la ele, ca apoi să nu mai am jena de pașii mei în Viață. Și de aia sunt încrezător în forțele proprii într-o măsură anume și chiar arogant în ochii unora într-o măsură anume. Devin mai direct, mai sincer, mai dur poate prin asta pentru mulți, dar per total este o lecție învățată ceea ce fac și ceea ce ar trebui să facem noi oricare ce vrem ceva mai clar și definitiv din Viață.

Repetiția e mama învățăturii… Ce de expresii banale și atât de puternice, pe care le tot ignorăm de atâtea generații…! Totul începe de la o scânteie de îmbunătățire proprie. Fără perfecțiune și gânduri într-un Viitor îndepărtat ci doar cu mici pași diferiți în aceleași situații repetitive. Trăitul în Trecut poate duce la acțiunea ta din Viitor, spontană constant într-un Prezent ulterior.

Fb Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.