.:: the end

      No Comments on .:: the end

Se zice ca viata este un fenomen ciclic: ne nastem, plangem, avem probleme cu mersul, apoi crestem, traim, imbatranim, avem probleme cu mersul, plangem, murim. Asadar, bazandu-ne pe o astfel de teorie am putea prevedea sfarsitul bazandu-ne pe semnele inceputului.

Modul comportamental al unui copil ajunge cumva transpus in modul comportamental al unui batran. Alfa si Omega se gaseste aici ca fiind o regula stricta la care se raporteaza probabil orice lucru existent. Aceasta forta ne-a dat probabil un tipar simplu pentru a ne satisface oarecum intrebarea “cum?”. Desigur aceasta intrebare poate deveni foarte usor si “cand?”. Asadar, daca stim cand poate muri omul, nu cumva am putea prevedea si sfarsitul unei lumi?

In primul rand, toti se uita la Pamant, si isi imagineaza cum va bubui, cum va fi izbit de un meteorit, cum va fi taiat in felii de laserele unui OZN, insa putini se uita la societate si la om in general. Am zis ca Alfa si Omega se poate aplica oricarui lucru, insa PROBABIL, caci presimt eu ca aceasta forta stricta invizibila apartine fix Pamantului, Naturii. Asadar de ce sa ne imaginam ca Pamantul ar avea un sfarsit cand nici macar nu stim care este inceputul sau? Ne uitam sec in gura unui Big Bang pe care nici nu-l putem explica sau arata cu degetul. Asadar de ce cautam sa gasim un Inceput si Sfarsit intr-un element cand am gasit deja un Inceput si Sfarsit in alt element mai important: omul.

Stim ca omul moare, insa asta nu e de ajuns pentru a vorbi de Sfarsitul Lumii, pentru asta trebuie sa ne uitam la OM, la general, la inceputurile sale. Aceasi metoda ca a unei mostre, ca a unei singure persoane, insa generalizata, ba chiar mai mult decat generalizata…cumulata. Adunam toti oamenii, cu toata istoria lor relevanta, desi este incerta si aia, si apoi ne uitam la semne. O “unealta” importanta a definirii omului este Valoarea. Focul nu avea nici o valoare la inceput, stim ca omul nu dadea atentie focului pana cand si-a dat seama ca focul produce caldura.

Asadar a fost un inceput, apoi au aparut altele: unelte, roata, locuinta (chiar daca era o pestera ca in The Flinstones), relatiile, societatea, conducerea, cetele, triburile, satele, orasele, electricitatea, telefonul, tv-ul…samd. Insa valoarea lor se pierde. Roata se reinventeaza in atatea feluri, nu mai are importanta ca este doar rotunda, trebuie sa aiba integrata fel si fel de tehnologii moderne. Telefonul a devenit portabil iar in ziua de azi ajuta la orice altceva mai putin la vorbirea si auzirea clara a unei discutii, mai ales pentru un timp mai indelungat. Asadar telefonul ca inventie nu mai are valoare, se asteapta de la el o imbunatatire nicidecum o esenta de baza cum ar fi capacitatea de a vorbi la el. Masinile nu mai sunt o necesitate, sunt un moft. Vrei de la o masina nu doar sa te duca din punctul a in punctul b, ci sa te duca acolo in stil si in cea mai mare viteza posibila pe care de obicei nu-ti permiti sa o ai din cauza drumurilor si legii (ordinea este intentionata). Casa nu mai este un adapost, este un motiv de lauda printre vecini si prieteni. Apar noutati si multi confunda asta cu evoluatul, insa Valoarea isi pastreaza punctul de vedere fix si ne arata ca la inceput nu o aveam, am dobandit-o si acum, in ciuda aparentelor, ne intoarcem la origini, la acel sfarsit definit de inceput.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.