Sunt într-un colț, vâzându-te sărutându-l…

Eu am un stil adânc de a vedea lucrurile. Vorbesc aici despre atâtea filosofii și psihologii și păreri, dar știu că am fost corect în a clarifica părerea mea și ce au spus și ce nu au spus alte persoane despre mine sau despre altceva sau nu…

Adică sunt și nesuferit și nesuferit de corect în exprimare și emoții…

Consider însă că trebuie să clarific după atâta timp că anumite exprimări au un regim special. Depinde de persoană, depinde de circumstanță…  Dar trebuie să-ți asumi tu anumite situații! Eu oi fi ok până la un punct anume, dar nu până la un altul… Iar eu pot să zic că sunt ok și acolo și acolo, dar decizia ta îți aparține…! Un mesaj de echilibru! Poate ajută…

Și vizavi de titlu, simt că am mai povestit asta, dar nu tocmai total. Eram eu și o ea și eram adolescenți și ne cam certasem și ne împăcasem cumva și iar ceartă și m-am dus s-o caut și era pe balcon, cu el…sărutându-se. Și am dat înapoi, deși o iubeam. Dar mi-era teama. M-am simțit așa prost ca o rănesc și am lăsat-o cu un oarecare el, ce o săruta la doi metri de mine. Și am dat înapoi și i-am lăsat acolo. M-a durut momentul ăla și momentul ăla s-a întâmplat acum vreo 12 ani și încă mă irită… Ce sentimente mizerabile…

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.