::: recomand: Project Snowblind

Filmuletul de mai sus este cel al jocului Project Snowblind. Este cel mai complex fps (first person shooter) pe care l-am jucat pana acum. De cand ma stiu am jucat tot felul de jocuri, dar odata cu progresul tehnologic, m-am oprit, caci n-am mai tinut pasul. Eu momentan am un AMD Athlon XP 1500+ cu 640 SDRAM si o placa video veche ATI Radeon 9550 de 128 MB. In ciuda acestui fapt trist, jocul asta imi merge excelent, iar daca l-ati vedea cum arata la grafica si tot, ati intelege ce vreau sa spun. E superb! In primul rand datorita calitatii grafice, care cumva reuseste sa mearga pe pc-ul meu, apoi este vorba de gameplay-ul in sine. Poti controla jocul in atatea feluri. Deci, repet, n-am mai jucat pana acum un fps atat de complex. Complex nu trebuie sa insemne dificil, desi la inceput te cam uiti ca matza-n calendar la jocul asta, ci inseamna imbinarea aia buna. Eu m-am jucat cateva nivele si am simtit ca de fapt m-am uitat la un desen manga, nu doar ca am jucat. Personajul poate face atatea lucruri, si desi pare cam dificil la inceput de umblat cu toate tastele astea, ajungi sa te obisnuiesti. Eu nici macar n-am jucat la jumatate din potentialul jocului si imi place la nebunie. Prin asta vreau sa spun ca am dat eu de cateva smecherii, m-am bagat prin niste gauri, m-am catarat pe niste garduri, am condus niste masini!, dar n-am facut fiecare combinatie posibila.

Din ce am facut mentionez:

– Tras cu sniper-ul inteligent in inamici pentru a-i innebuni pe moment pentru a-si omori colegii. Adica pe click stanga tragi sa omori si pe click dreapta tragi sa le innebunesti mintea.

– Hackuit in sistemul de aparare, astfel controland mitralierele. Multe faze din joc se leaga de hacking si spy stuff.

– Incetinit timpul, ca in Max Payne, ai si functia asta. E greu la inceput sa-ti dai seama cum sa te misti cu ajutorul atator butoane si combinatii, dar eventual te prinzi ca e simplu.

samd.

Faza cu jocul asta este ca la inceput pare ceva de necontrolat, multa agitatie, multa grafica, actiune exploziva continua. Insa, nu e chiar asa, ai timp sa gandesti totul, mai ales ca ai posibilitatea de a opri din actiune cand iti alegi armele, arme care sunt cu zecile: mitraliera, pistol cu amortizor, dispozitiv electronic de hackuit, sniper, lansator de mine, pusca cu mine inteligente, grenade cu flash, grenade normale, grenade cu impuls electro-magnetic, scut, incetinirea timpului, vedere prin pereti si mai nou, invizibilitate. Mai nou, caci am ajuns adineauri la o plansa in care si-a descoperit personajul capacitatea de invizibilitate. De-abia astept sa-mi fac de cap cu asta, caci pot sa-mi fac de cap. Am si niste mine-paianjan, care ataca oamenii. E tare, ce mai…

Jocul asta e genial, pe bune. Eu am intrat pe el acum cateva ore doar ca sa-l testez, dar am continuat jucandu-ma mult si bine caci m-a atras prea mult. Credeam ca o sa-l sterg la inceput, caci mi se parea greu si dubios, dar imediat m-am prins de multe lucruri si mi-a placut, ba chiar m-a surprins. Daca va plac shooter-ele si nu v-ati jucat jocul asta, nu stiti ce ati pierdut! Desigur, pentru un joc ca asta, trebuie sa-ti placa mai mult decat un banal de Counter Strike sau Delta Force. Mie imi pare o combinatie intre Hitman, Call of Duty, Oni si desenul manga Appleseed.

Despre autor /

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.