::: radem cam mult

Mi se pare paradoxal cum suntem catalogati a fi unii dintre cei mai tristi europeni, cand de fapt ne amuzam copios chiar si cand ne fura careva din buzunare.

In primul rand, ne-am facut un obicei din a exagera. Aplicam exagerarea peste tot, chiar si in vorbire. Mai nou, toata populatia poate fi ironica in exprimare. Un om poate chiar vrea sa ironizeze ceva zicand „lasa dom’le, ca asa e normal in Romania”, dar uita ca in Romania sunt multi prosti care chiar cred asta si isi fac impresia ca isi pot permite si in continuare sa faca ce faceau. Apoi, avem cazul de prosteala. Am inceput toti sa ironizam anumite greseli de limbaj incat suntem noi prosti vorbind mereu in modul respectiv. Ba chiar asta a dus la un trend de persecutare a greselilor. Nu conteaza cine esti, daca stii gramatica sau nu, te iei de un „succesuri” si „prular” pana nu mai poti. Serios, nu mai e comic, gata!

La fel ca in Parlament, oamenii se comporta ca la gradinita. Hai sa radem de ala ca a spus ceva sau ca are nasul mai ascutit sau ca are freza cu tepi. Chiar si ciutanii aia mucosi stiu cand sa termine cu gluma si nu o fac aiurea, chiar stiu cand se termine. Asadar observam ca multi din presa, din oras si din tara, nu sunt mai destepti decat niste mucosi.

Aceasta atitudine de gradinita, duce la probleme grave, de viata si de moarte. Deci tu, razand ca prostul la un cuvant spus gresit, ai omorat cateva zeci de persoane. Ceva de genul Teoriei Haosului: o bataie de aripa de fluture, provoaca un uragan la nu stiu cati kilometri distanta. Cum asa? Pai, ce fac romanii cand se omoara careva, cand cineva e furat sau cand cineva isi bate joc de o persoana. HAZ! Asta stiu romanii sa faca. Sa rada. Mai cu pofta, mai in grupuri, mai crispati, mai sictiriti, mai orice. Dar rad, se amuza sau trateaza subiectul superficial. Hai sa ironizam un caz:

Esti nenea x. Stai in autobuz si vezi pe cineva furat. Taci. Sa zicem ca nu poti sa te risti si ca ti-e teama.

Esti nenea x. Stai in autobuz si vezi pe cineva furat. Omul furat prinde hotul in fapt si tipa la el. Hotul ii da una. Omul tipa la lume sa se bage si ii condamna ca nu fac nimic si intreaba monologal ce societate e asta. Tu si ceilalti nu faceti nimic.

Esti nenea x. Stai in autobuz si esti furat. Prinzi hotul in fapt si tipi la el. Iti fute una in gura. Tu tipi la lume sa se bage si ii condamni ca nu fac nimic si ca sunt lasi.

Ironie? Da, ironie.

De aia este foarte justificat sa zici „da, e treaba mea” cand un badaran te intreaba de ce te bagi si daca e treaba ta. Logic ca e treaba ta, caci mai devreme sau mai tarziu, tu poti fi urmatorul.

Dar noi radem. Mi-a placut o faza interesanta cantata de Mike Shinoda (membru Linkin Park). Intr-un vers spunea ca toti oamenii se uita la televizor, il vad pe Bush vorbind prostii si se intreaba razand „ce a spus?”. Apoi in urmatorul vers spunea ca acei oameni vad lumea schimbandu-se, razboiul intamplandu-se, pe Bush vorbind prostii, si ca acestia se intreaba, de data asta speriati, „ce a spus?”. Asta este un exemplu foarte bun, caci la inceput radem de incompetenta si apoi plangem caci am permis razand sa existe incompetenta asta.

Noi daca vedem un nebun pe strada in fundul gol radem, insa mama cuiva care vine de la munca cu sacosile in mana, nu o sa rada cand nebunul ii taie gatul, fara ca de fapt sa vrea ceva de la ea.

Romanii rad cam mult, romanii plang cam mult…


Linkin Park – Hands Held High

Despre autor /

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.