Puternică de moment și singură etern

Poate că Media e de vină. În general Internetul, citatele razna de pe Facebook sau Instagram… Imaginea de mai sus, de exemplu, se regăsește share-uită cu o tonalitate așa mai bleac end uait și cu font-ul cursiv și visător, ca și cum ar fi fost scris de către un celebru autor: “Strong Women Don’t Settle For Mediocre Men – They’d Rather Be Alone”.

Adecălea Femeile puternice nu se mulțumesc cu bărbați mediocri – preferă să fie singure. Ce atac direct la bărbați! Câte întrebări ulterioare pe ei și pe capacitatea lor… Care o fi limita lor de mediocritate? Ce naiba înseamnă asta? Rămâi așa într-un zbucium continuu. Nu, nu glumesc. Așa face sexul masculin! Și ce atac indirect la propria persoană a celei ce chiar pune botul la așa ceva, de asemenea!

În multe cazuri, da, femeia trebuie neapărat să fie puternică peste măsură și să fugă de acolo. Băieții sau bărbații lor sunt răi, violenți, duplicitari, egoiști…tot spectrul lucrurilor rele. Acolo are sens să-i asculți melodia Irinei Rimes și să faci ceva, ambiționată de câteva cuvinte. În rest, ai face o mare greșeală. Părerea mea. Să asculți de astfel de vorbe, chiar și prin poze pe Facebook, fără să fie pe categoria ta, direcționate către situația ta…e fatal!

Sunt persoane chinuite, sunt persoane rupte-n două sufletește de relația lor. Pentru acestea poate că ar merge astfel de vorbe de duh, însă tu? Tu ai un bărbat sau băiat care se comportă așa supărăcios și închis sau certăreț așa din senin și gata? Rupi totul? Unde e maturitatea ta? Conversația ta? Analiza ta a situației ca să repari ceva… Ah, dar scuză-mă! În secolul XXI nu prea se mai repară lucruri. Ai încercat de curând să repari ceva, umblând după tine cu piesa aparatului în cauză prin magazine, căutând soluție? Eu o văd zilnic aproape, la muncă. Chiar și azi, o doamnă mi-a venit cu nu știu ce naiba de siguranță pentru ajustarea temperaturii a unui boiler. N-am mai văzut așa ceva. Dar ea, căuta să-l repare. Probabil e genul care și-ar repara cu orice cost o relație. Și nu cred că aberez făcând paralela asta. Așa sunt unii oameni!

Alții însă, ar vrea prea mult. Și băieții, dar fetele mai ales. Se spune că pe o fată o doare mai întâi în suflet și apoi o doare în cot. Da. Pare adevărat. La băieți e chiar invers. Te doare în cot mai întâi și apoi regreți relația pierdută. Faza e că durerea aia în cot e mecanismul masculin de a te detașa de o durere inexplicabilă, ceva ce nu înțelegem noi marțienii din limbajul venusienelor. Nu-i în niciun caz o durere în cot per se, dar la sexul feminin se vede cu adevărat ignoranța bruscă, amestecată cu naivitate. Repet. Vorbesc de cazurile ce n-au întâlnit un chin adevărat ci – vai doamne – o nepotrivire de caracter. A confunda atașamentul cu un lanț, e chiar naiv, da. Și egoist și egocentrist. Și devine chin când situația se repetă și se înrăutățește, dar…comunicarea e cheia, spune o vorbă! Prin comunicarea aia decizi clar dacă e ceva de reparat sau dacă e timpul să oprești ceva. Fără supărare mare, fără alte discuții ci o decizie care atenuează sufletul. Facem noi asta în general? Facem un borș…

Așadar, rămâneți voi unele “puternice”! În singurătatea voastră! Nici nu vreau asta de fapt! Îmi pare așa ridicol… Iubiți, părăsiți…găsiți pe cineva care vă dă o atenție sporită (căci, logic, e atracția de început), apoi urmează relația atașată, apoi iubiți, apoi ceva nu merge perfect, părăsiți…și punem pe Repeat aceeași placă. Credeți-mă… Am văzut asta. Ani de zile. La o persoană sau alta. La o vârstă sau alta. Se întâmplă! Nu-i tocmai…sănătos mental sau sufletește. Dar, bănuiesc că e uman.

Însă, ca femei sau ca bărbați, ar trebui să avem ceva mai multă voință de a repara ceva. De a discuta real ceva. Pentru unii, discuția reală parcă sparge farmecul spontaneității și al atracției. Discuțiile alea și problemele alea sunt pilonii adânci ai relației. Dar, ne certăm… Ne distanțăm… Ne uităm… Vorba vine ne uităm… Ne punem noi așa o ambiție programată…ca niște cărămizi peste o tonă de ciment stângaci aruncat în toate direcțiile. Fake it ’till you make it, gen. Te prefaci. Păi…atunci de ce te miri că ai o viață prefăcută? O relație prefăcută? Un rezultat ulterior dintr-o nouă relație bună și frumoasă…prefăcut? Treaba ta. Eu doar vorbeam aici pentru mine, să-mi exprim gândurile survenite spontan în mintea asta bizară a mea.

Ziceam de Irina Rimes. Mă irită piesa de mai jos, căci îmi sună a gândirie feministă. Serios. Dar, în același timp, o atribui unor cazuri justificate și îmi place. Cred că este cea mai frumoasă și frumos-compusă și transpusă vizual melodie românească din ultimii ani din România!

Fb Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.