Pseudo-critică la părerile sau la articolele online

Mă irită o treabă ce se întâmplă des în Online, respectiv replici ce țin de o greșeală gramaticală simplă sau ce țin de o cu totul altă treabă decât subiectul afișat.
Am pățit des să scriu un articol cu o temă oarecare, ce tratează un subiect oarecare și ca replică să primesc un „virgula se pune mereu înainte de ‘dar’ „ sau altceva de genul. Mă irită și mai tare când articolul este bun, cu o logică deseori critică la adresa cuiva, în beneficiul exprimării în numele unui grup mai mare de oameni. Tocmai din acest motiv, înainte să dau Publish la un articol, verific și re-verific ceea ce am scris. Acest lucru îmi dublează timpul de publicare. Cu toate astea, îmi poate scăpa o greșeală gramaticală. În alte situații, scriu intenționat într-un mod ce nu-l văd ca fiind greșit ci pe care îl văd ca fiind propriu exprimării mele. Nu merge. Un troll va găsi mereu să mă atenționeze că am greșit ceva. Asta e replica lui. Pot să scriu că a coborât Iisus pe Pământ dar un oarecare personaj va avea grijă să-mi lase un comentariu scurt de genul: „*copiii”, că e cu trei de „i” sau unul ceva mai acid de genul: „Se spune ‘a fi’, că e la infinitiv. Unde ai făcut Școala?”. Serios? Iisus, mi-a ciocănit la geam și tu-mi spui mie public că am făcut cine-știe-ce greșeală minoră? Dar nu e minoră în viziunea lor, căci ar trebui să fiu un etalon în domeniul exprimării, căci de aia sunt jurnalist, sau blogger sau scriitor. Că dacă am pretenția să fiu ascultat, trebuie să fiu perfect. Iar de acolo, iese o întreagă poveste, off-topic vizavi de povestea pe care am expus-o.
Una e să ne luăm de articole tip „Can Can”, alta e să ne luăm aiurea de o temă rezonabilă. Suntem prea cinici și prea pseudo-critici, iar asta ne strică ritmul comunicării online. Unii chiar au nevoie de lecții în exprimare și în promovare, dar alții poate pur și simplu greșesc ocazional în ceva. Mă irită și faptul că unii oameni ar trebui să te cunoască deja, să știe că ești o persoană decentă, care tinde la o exprimare cât mai bună. Asta nu înseamnă că trebuie să „școlești” tu acea persoană de fiecare dată, mai ales când subiectul era unul important. Trebuie să ne calmăm. Ho! Gata! Hai să învățăm să ascultăm! Dacă eram un străin ce scria în Lb. Română și greșeam des? Îmi ascultai mesajul sau îmi criticai Gramatica? Ah, dar nu sunt. Iar pentru asta sunt persecutat. Că doar am fost la Școală și trebuia să știu. Mă lași? Mulți uită că Limba Română este la fel ca orice altă materie. Dar ne dăm și pseudo-patrioți și cerem după lumina palidă a unui display de laptop, o perfecțiune. Aici nu mai suntem oameni, nu? Aici există Perfecțiunea! Vorbe-n vânt… La fel ca la orice materie, poți avea lacune. Exprimarea e un fapt divers al existenței noastre, abia apoi un drept Constituțional, abia apoi o cerință socială și abia apoi o cerință profesională, la o calitate înaltă, ce este și ea adaptabilă la om oricum. Dacă ai înțeles ce vreau să spun, fă-mi favoarea să o iei ca atare și să nu sapi mai adânc în această problemă minoră!

Întreabă-te așa: Are mai mult sens să critici o greșeală gramaticală sau are mai mult sens să înțelegi mesajul? Cum spuneam, hai să ne calmăm!

Despre autor /

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.