O zi frumoasă de Luni !

De data asta, eu sunt mâțul din prima imagine, pe când Grumpy este eul meu de bază. Fuck it, azi mă simt bine!
Săptămâna ce a trecut m-a prins foarte productiv și am avut totuși ceva mai mult timp la dispoziție să fac diverse chestii utile dar și plăcute căci am avut în sfârșit un program de muncă normal. Toată luna am cam lipsit din peisaj, fiind mai mult la muncă. Ba chiar și vecinul meu m-a întrebat ce mai fac, că nu mai m-a văzut de mult. A presupus că lucrez pe mare. Atât de rar am trecut pe acasă. Apoi a venit weekendul, m-am dus la Regata Velierelor, am alergat cu Sanasport și am organizat și un Blogmeet ce a ieșit foarte decent și frumos.
Azi m-am trezit fără nicio grijă la ce oră am vrut eu și m-am dus la muncă fără grabă. Îmi permit, am un loc de muncă destul de bun până în prezent. Ba chiar uite că mă folosesc și de laptop-ul colegului pentru a posta chestii pe blog. Cele 2 laptop-uri HP ale mele stau cam prost cu placa video așa că le vând pe Oliță.ro ăsta. Mi-a propus cineva un schimb cu un PC și cred că o să-i accept oferta.
Așteptând autobuzul azi, am observat o femeie vai de ea ce trecuse pe lângă un tânăr ce mânca pe bancă niște plăcinte. Avea punga la vedere iar femeia s-a oprit puțin în dreptul băiatului și vorbea practic cu ea însăși, ceva de genul „Nu. Lasă Nu, nu vezi că e a băiatului? Lasă”. Fascinant caz de dublă personalitate. În rest, se descurca să judece câteva lucruri căci purta o conversație cu alt om al străzii ce avea săracul niște picioare așa umflate și bolnave… Nu știu de ce nu îl ajută nimeni. E un cunoscut om al străzii din Constanța și pare să aibă o dicție foarte bună. Nu m-ar mira să aud că a fost și el vreun dascăl la viața lui.
M-am suit în autobuz. Eram în tricou, cu ochelarii pe nas…zici că mă duceam la plajă. Îmi plăcea soarele de data asta. E prima oară după mult timp când mă simt așa bine fără să fiu îndrăgostit sau ceva de genul. Are mult de-a face și mediul nou, că m-am mutat din vechea hazna de cartier în care locuiam și ajută desigur și banii făcuți la serviciu plus activitatea constantă pe care am avut-o pe blog în ultimul timp. Mie unul îmi place să fiu blogger.
Pe autobuz auzisem la radio piesa Imagine a lui John Lennon și am început s-o fredonez ușor în timp ce citeam ziarul. Apropo, recomand articolul de aici, despre profesorii ce nu mai fac față tineretului de azi. Fredonam așa și zâmbeam și am realizat că mă simt foarte ok. Legea lui Murphy îmi tot șoptește că o să-mi treacă dar…trăiesc în prezent. Diseară m-aș duce și eu la concertul Moonlight Breakfast din Port și poate rămân și la artificii. Have a nice day…

Despre autor /

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.