Nori negri înainte de Soare

      No Comments on Nori negri înainte de Soare

Am întâlnit adesea nori negri înainte de Soare, ploaie înainte de curcubeu. Rimez acum fără să vreau, dar sunt om și nicidecum Zeu.

Este dureroasă o despărțire, mai ales una înainte de timpul său, dar unele despărțiri sunt doar distanțe creeate din temeri și dintr-o comunicare insuficientă. Poate nu ai timpul sau locul, dar ce curaj nebun să mergi înainte… Și de ce o faci până la urmă? Nu știu. Eu o fac nicidecum din ambiție ci din sufletul meu ce-mi bate insistent în cutia toracică, amintindu-mi că felul meu de-a fi este unul rebel, ce mizează pe șansă și nu pe rațiunea inimii ce se spune că nu are rațiune de multe ori. Și este o durere apăsătoare în astfel de momente și cât de dulce e și durerea uneori, ispititoare și grăitoare, ca o luptă ce prinde sens doar prin faptul că ți-ai luat armele în brațe. Pentru că asta îți arată ție însăți o determinare anume pentru lupta ta cu propriul eu și cu necunoscutul. Și nu ai ce să cunoști în avans, dar un zâmbet și o atingere de mână îți dă compasul peste cap și simți să mergi înainte.

Înainte către ce, oare? Către o perfecțiune? De ce nu? De ce da? Nu cred că trebuie să tindem spre asta. Dacă m-ai întreba ce vreau, n-aș răspunde hotărât că aș vrea anumite etape anume ci doar că aș vrea…fericire. Și ce fericire ar fi când întâlnești un sentiment asemănător de la cineva…

Romanticii ca mine tind spre suferință, căci poate asta au cunoscut cel mai bine. Dar ce plăcut e să insiști în ceva rar, ce-ți dă momente rare. Și apreciezi chiar și pentru un timp scurt un gust dulce dintr-o istorie amară. Baterii încărcate și suflet satisfăcut, chiar și pentru un moment. Ai vrea mai mult dar oare merită? Oare meriți? Cum să nu? Când suntem oameni ce știu să iubească, chiar neștiind ce înseamnă asta, cum să nu te bucuri de realizarea unui zâmbet din tot spiritul tău? Din acest motiv cred că suntem masochiști în căutarea liniștii noastre, indiferent de cât de nou e sentimentul și indiferent de cât de străină ne este circumstanța. Să faci ceva nou și puternic îți naște o putere nouă și o poveste ce poate fi dureroasă prin stângăcia ta în fața Noului, sau una ce poate fi frumoasă prin însăși puterea ta de a fi încercat asta.

Ce curajoși suntem uneori, în nebunia noastră, în aventura noastră ce caută ceva nou! Mă uimesc și eu de puterea mea ocazională și dacă sufăr, sufăr cu un soi de zâmbet ascuns adânc, știind că am descoperit ceva aparte. Dulce durere…

Fb Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.