::: multi fug de propriile ganduri

Viata, societatea, constiinta, ne blocheaza in niste gandiri si obiceiuri fixe. E comico-tragic cand uneori iti dai seama de asta si vrei sa te eliberezi, insa o faci cumva tipic si calculat. Adica ai fugi pe o pajiste vrand sa tipi, dar poate ti-e rusine de un cioban care ar putea sa-si faca aparitia cu oile pe acolo, ai vrea sa sari cu parasuta din avion, doar ca te lasi de gandul asta in fata avionului si pleci acasa cu prietenii razand de cat de nebunatici sunteti si ce era sa faceti. Hai sa dau exemple mai accesibile: ai iesi cu rolele cu amicii, desi tu n-ai treaba cu rolele si nici nu prea te-ai simtit chiar atat de bine, ai iesi intr-un club pentru a te simti bine, caci stii ca vrei sa te simti bine si vrei sa faci tot posibilul pentru asta…intr-un club, in care probabil ai multe sanse sa te simti bine…ca vrei sa te simti bine!!! Asadar, dorinta de bine este de multe ori o dorinta impusa biciuit de propria persoana. Multi nu zic „ma distrez”, trezindu-se ca o fac deja, ci zic „vreau sa ma distrez”, facand tot posibilul sa ajunga la acea fericire, care nu e completa sau benefica.

Multi fug de propriile ganduri, o zic chiar ei. Nu vor sa stea pe loc caci stiu ca isi fac aparitia gandurile si analizele iar intr-o societate ca asta, foarte multi nu au o viata implinita, nu au un demers conform dorintelor proprii, asadar nu vor asta. Ies afara, se plimba, vorbesc, fumeaza, fac orice sa-i tina intr-o continua miscare. Dar lucrurile astea nu duc nicaieri, doar alimenteaza falsul. Adica este exact ca in filmele cu monstrii in camera, nu iesi din pat sa infrunti monstrul, ci stai ascuns sub patura cat mai mult in speranta ca monstrul dispare, tragi de timp, dar timpul se duce.

Despre autor /

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.