Mi-am donat șifonierul plin de haine!

Eu sunt mai minimalist de fel, adică nu-mi place să posed prea multe bunuri, nu-mi place nici măcar un birou aglomerat. Mai puține griji așa. Dintr-un fel de stil introvertit reiese și minimaismul ăsta. Sau dintr-un fel semi-obsesiv. De asemenea, sunt și logic de fel iar în combinație cu asta nu am găsit sens în ultimii ani să am atâtea haine în șifonier, haine pe care nu le mai port.

Drept urmare, având ceva timp liber azi, am zis să fac un pic de ordine în viața mea. Mi-am umplut patul de haine pe care nu le mai port. Unele sunt demodate, ce-i drept, dar altele erau mai mici, mai mari, mai ne-ok pentru cum mi s-a dezvoltat corpul. Am dat chiar și colecția mea de tricouri adunate de la varii evenimente sportive sau de voluntariat. S-au adunat în total patru saci de haine!

Hai Sanasport, JCI, Constanța Altfel… Nu vă supărați! Ajung tricourile acolo unde e nevoie de ele! Am mai pus acolo și câteva fesuri ce mi-au rămas mici, vreo două perechi de ciorapi mai groși, vreo două-trei prosoape mari, o pătură, două geci…diverse. Aveam mai multe haine de Vară, dar și destule bluze groase sau blugi sau mai ales cămăși.

Fiecare are o istorie aparte. Noi băieții parcă ne cumpărăm ceva mai cu însemnătate. Ne aduce aminte de un personaj de film, de un solist al vreunei trupe preferate, șamd. Sau pur și simplu ne luăm ceva ce e cool și purtăm acel ceva ani de zile la rând.

Am dat și geaca asta, preferata mea cândva, pe timpul Liceului. E 98% perfectă, ca nouă. Eu eram mai slăbuț pe atunci și cred că arăta de pe atunci mare pe mine, dar era mișto. Unui coleg de Liceu i-a plăcut atât de tare geaca că a vrut să mi-o cumpere pe loc. Fost candidat la Primăria Constanța acest coleg. Știe el cine e…

Pijamalele astea nu prea le-am purtat. Le-am primit cadou de ziua mea cândva, de la o prietenă de-a lu’ maică-mea. Eu nu port pijamale de astea de Moartea domnului Lăzărescu…

Eu mereu am fost fan blugi. Și Vara îi purtam la plajă… Perechea de mai sus a fost purtată cu mare mândrie la orice ocazie. Încă arată ok, mai punk așa, fie. Am zis totuși s-o dau, căci se mai găsesc blugi pe lumea asta.

Bluza asta de iarnă am avut-o de la 17-18 ani cred. Îmi plăcea mult, mai ales că unele fete nu se puteau abține să nu se joace cu degetul pe dunga aia roșie. Idee pentru mogulii fashion! Inventați ceva interactiv, atractiv! Să nu se abțină omul să pună mâna acolo…

Tricoul ăsta îl am de la mătușa mea din Italia. Îl am de câteva luni și nu l-am purtat vreodată. Adică, pe bune acum, Zia, credi che io vada fuori vestito cosi? Nici chiar așa!

Dar pentru un copil la țară, e perfect. Și nu e vorba de stil, e vorba de îmbrăcămintea în sine. Să te acopere. Să ai ceva curat să pui pe tine. Așa că am zis să adun totul în saci și să donez ce am pentru o cauză nobilă…pentru un centru….pentru un ONG care să dea mai departe donația.

Desigur, nu știam unde anume să apelez. În orașul Constanța avem câteva centre, sub aripa instituției Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului. Ăștia nici nu mi-au răspuns la telefon azi, că lumea aparent donează doar în cursul săptămânii, în timpul orelor de muncă. În viziunea lor adică. Aceste centre pot fi: Centrul de Plasament Traian, Centrul de Plasament Ovidiu, Micul Rotterdam, șamd. Și din Agigea mai e ceva și mai sunt multe. Când faci un apel pe Facebook mai vezi din nou cât de multe sunt. Băi, dar să vă organizați bine ca să primiți ceva e o idee! Apeluri publice! Campanii evidente și repetitive!

Mi-am amintit și de Cora că avea ceva de genul în colaborare cu Crucea Roșie. Am fost în Cora, nu era nimic momentan. Mi-a recomandat cineva H&M, căci primesc și voucher ceva. Nu m-a interesat, dar e bine dacă se ocupă și ei de colectarea asta. Vezi detalii, aici. Ștefan-Iorga Isabela, cu care am mai colaborat cândva pe când organiza ceva împreună cu Civicum Voluntaris, îmi spunea azi:

Bună. Dacă ai pantaloni și niște încălțări de iarnă, nr. 43-46…du-le te rog oamenilor străzii. Eu am fost și le-am dus haine, ce am avut, lângă Doraly, la Centrul pentru Pensionari, unde sunt cazați. Mulți sunt oameni ok, care au avut niște perioade cumplite în viață[…].

Spunea că găsesc ceva mai multe detalii despre acest caz pe pagina de aici. Ce-i drept, mi-e și mie milă de oamenii străzii, căci îi vedem zi de zi cum umblă îmbrăcați sau încălțați. Eh…sunt multe cazuri. Asta cu homelessness-ul e mai picantă în viziunea mea, căci sunt cam iritat că unii sunt pe străzi voit iar alții căci Autoritățile n-au idei ce să facă.

Unde au ajuns până la urmă sacii mei? La Asociația United Hands Romania. Mi i-a recomandat Sorina Voicu, cea cu care am lucrat la organizarea unei ediții de Constanța Papergirl. Mi-a spus că-s de încredere. I-am căutat, am găsit Facebook al lor și am sunat. Mi-a fost promis că într-o oră vin și iau sacii de la mine de la ușă și așa au făcut. Cred că am discutat cu Buzilă Nicoleta. A fost și ea la Maritimo cu asociația aceasta, la Expo ONG de săptămâna trecută. Am stat puțin la discuții și duși au fost ca să îi depună undeva într-un depozit. Au avut campanii în zone rurale și au îmbrăcat și au hrănit mulți oameni. Găsiți mai multe detalii despre ei pe pagina lor de Fb.

Recomand deci să mai apelăm și noi în stânga și în dreapta când mai avem de dat lucruri și recomand și Asociațiilor, ONG-urilor și Instituțiilor să aibă campanii de informare în mod constant, să răspundă la telefon mereu pentru așa ceva și să fie activi! Uite că lumea ar face un gest frumos, dar trebuie să și aibă cu cine să colaboreze! Eu unul am avut cu cine azi. Mersi tuturor pentru sfaturi și pentru ajutor!

Despre autor /

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.