Leagănul emoțiilor dintr-o relație

printscreen of Marvel’s The Punisher

Hai să revenim la stilul melancolic și hai să observăm mai bine acest carusel al sentimentelor, acest leagăn al emoțiilor, atunci când vine vorba de relații de atașare sau dragoste!

E o prostie. Inima omului, în sensul ei metaforic, e haotică rău. Suntem un fel de cameleoni ai emoțiilor și niște adevărate păsări phoenix când vine vorba de noi iubiri. De câte ori nu ți-ai zis că n-ai să mai iubești vreodată? Ai respectat asta? Cu lacrimi în ochi ai jurat că te oprești și tot ai găsit ceva nou. Poate ceva efemer, dar acea relație nouă te-a salvat pentru moment. Sau hai…te-a încântat. Trebuie să-i pomenești și părțiile pozitive. Dacă nu faci asta, rămâi blocat sau blocată într-o spirală inversă a automatismului relațiilor. Practic, devii rece sau indiferent(ă), chiar și când iubești, orice ar însemna iubirea asta viitoare.

Este ca un balansoar comportamentul nostru în aceste lucruri. Când sus, când jos. Când sus din nou! Vorba “N-o să găsești pe cineva mai bun/mai bună ca mine” este semi-îndoielnică. E adevărată pe de o parte, căci nu iei acum toate cele 7 miliarde de persoane la rând și nici măcar nu atingi minimul absolut al cifrei ăsteia în alegeri, dar este și falsă căci dacă te ții bine, mereu se găsește o întâmplare accidentală care te aruncă într-o nouă relație foarte plăcută în mare parte. Facem un caz prea mare din asta. Din relații, iubire, dezamăgire, înșelat sau ceartă. Gândim prea grăbit parcă toate aceste efecte ale interacției umane dintre sexe. Suntem diferiți, trebuie să acceptăm asta! Da, vor fi potriviri, căci suntem oameni, dar nu vor fi potriviri, căci suntem bărbați și femei. Că vrem că nu vrem, asta ne separă mult.

Morala este probabil aceea că ar trebui să ne acceptăm puțin mai mult. Cei care cresc în vârstă, transformați din acei adolescenți rebeli, văd diferența. Și la 50 de ani ai pasiune și copilărie în tine. Chiar și atunci și chiar și mai departe de atunci tot treci prin relații noi și emoții, însă acolo se transformă totul dintr-un leagăn într-un soi de vals al acceptării diferențelor. Chiar și cei mai în vârstă greșesc însă sau “fac mofturi”.

Nu e procent majoritar acest fel de-a fi mai înțelegător față de condiția speciei. Dar, poate că ar trebui să crească graficul spre calm și răbdare. Ne măcinăm lăsând castelele relației în ruine și căutând constant să construim case noi în speranța transformării lor în palate. Nu e isteț și nu e stabil pentru trup și suflet. Din nou… Aceste lucruri le înveți în Timp. Dacă m-aș întoarce în timp să mă avertizez de ceva, sigur eu din trecut n-ar respecta asta. Tocmai asta e ironia frumoasă și enervantă a condiției umane: suntem imperfecți, suntem spontani! Tocmai ce mi-am anulat vorbele din acest articol, însă poate că nu, însă poate că sunt anumite trucuri pe care le putem aplica pentru mult dorita relație perfectă. Timpul, ca de obicei, va fi acela care-și va spune cuvântul. Un cuvânt perfect croit pentru fiecare caracter și comportament în parte.

Fb Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.