Investiții în dantura mea

Mi-ar plăcea să investesc într-un telefon nou tip Huawei p20 – așa cum o face Primăria Constanța – însă am alte priorități. Timp de două săptămâni m-a nenorocit un nerv de la o măsea pe ducă și aveam și stomatologa mea în concediu. Ketonal Duo de abia a ținut pasul cu durerea mea constantă. Alaltăieri am ajuns și eu la cabinet și mi-am primit o anestezie locală ce mi-a paralizat jumate de falcă și jumate de limbă.

Am suportat fără mai nicio problemă asta și n-a mai trebuit să îndur „săpatul” pe canal. Se resimt a doua zi lucrările astea, dar e normal. Stând pe loc în scaunul dentistei, mă amuzam. Eu mă duc mereu la dr. Elena Rusu. Noul ei cabinet este pe str. Adamclisi, fix lângă blocul fostei. Mă amuzam că după un an de zile poate o revăd în drum spre casă și dacă ne-am saluta, aș da răspunsuri mormăite cu juma de gură amorțită. Asta-mi mai lipsea! N-a fost cazul.

Când de-a lungul anilor nu lucrezi la prevenție, trebuie să lucrezi eventual la tratament și abia apoi la protetica dentară. Te costă ceva bani și durează ceva timp. Cu cât ai mai mulți bani disponibili cu atât te poți mișca mai repede, dar un doctor bun nu se grăbește și caută în interesul tău să termine mai întâi cu partea de tratament. Îți pierzi răbdarea eventual, însă n-ai ce face. Eu o mai iau ușor ușor în zile libere cu vizite la cabinet. Un plus în a fi burlac este că îți poți canaliza forța financiară spre astfel de lucruri vitale. În fine… Tehnic, în doi, ai altă forță. Am zis-o și eu așa ca să-mi dreg singurătatea… Înțelegeți voi.

Urmează deci să-mi meșteresc niște măsele ca să pot mânca și eu ca omul. După asta o să ajung și la dinții din față ce săracii rezistă admirabil în timp, în ciuda neglijenței. Cândva am propus Ministerului Sănătății să născocească un program național pe tema asta și mi s-a răspuns că se va avea în vedere asta. Ciuciu rezultat, după atâția ani. Ne plângem că nu se prezintă oamenii la Bursa Locurilor de Muncă, că vedem tot mai mulți tineri „zombie” pe stradă, însă nu realizăm că astea sunt semnele unei depresii sociale. Sănătatea este un factor insistent în proasta stare a omului și până nu realizează Autoritățiile asta, noi trebuie să ne descurcăm singuri, cu unele sacrificii și îndatorări.

Dar, se poate face. Ușor ușor. E vorba și aici de o disciplină. O disciplină privind bunul demers al sănătății tale și una financiară în același timp. Eu mi-am păstrat bonurile fiscale în ultimele luni și apoi le-am luat și mi-am notat produsele des cumpărate în mod repetitiv. Am decis că multe lucruri cumpărate des sunt nevoi de lux sau de viciu și am mai tăiat din ele. Nu am datorii, nu am un salariu tocmai prost, așa că va fi doar vina mea dacă nu o scot la capăt. Merg înainte! Anul ăsta a fost pentru mine un an al noutăților. De la permisul de conducere, la locul de muncă. Voi continua să mă surprind cu noutăți și să știți că se simte bine.

Despre autor /

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.