Ieri am gustat o nouă experiență Dobrogeană cu Inomar TourX

Proiectul TourX își continuă neîncetat seria de promovare a experiențelor dobrogene. După ce am participat la acest tur, pe ruta Albastră, m-am pomenit că am câștigat o drumeție nouă cu organizatorii turului, de data asta pe Ruta Verde – Crucea Sudului. Eu și alții. Am fost premiați pentru cele mai interesante poze, share-uri… Surprize vor mai fi, din câte am înțeles. Poate participă și câștigă și colega Aguritza ceva, căci văd că deja e fan, urmărindu-mi drumețiile.

Această rută presupune o drumeție prin zonele Neptun – Olimp – Tuzla – Eforie – Agigea – Cobadin – Adamclisi – Ion Corvin și retur. M-a impresionat rău primirea din Cobadin! Ajung și acolo.

La fel ca la ultimul tur la care am participat, plecarea a avut loc din parcarea Pavilionului Expozițional din Constanța, la ora 7:30. Vremea era răcoroasă, dar s-a încălzit afară destul de repede. Nu știam ce însoțitor de scaun voi avea, dar am aflat destul de repede că voi sta lângă Mirela, o jurnalistă cu vechime din Constanța. Lucrează la ziarul Ziua de Constanța, știți voi…prietenii mei. În ciuda acestui fapt, ne-am înțeles foarte bine și am stat la multe povești împreună.

Am pornit la drum, făcând mai întâi turul…bulevardului Mamaia. Ne-am dus către Mangalia, să mai culegem și de acolo încă doi turiști. De acolo, am făcut o drumeție lungă spre prima noastră destinație: Mânăstirea Sfântul Andrei ce ține de comuna Ion Corvin. Ca de obicei, în mare parte, drumeția (nu neapărat destinația) este cea care îți oferă acea experiență de excursie. Uite așa memorez și eu mai bine cine e Stănică Enache, Laura Stroe, ghidul nostru (sau hai, călăuza noastră) Răzvan Victor Pantelimon – lector la Universitatea Ovidius Constanța, Andreea de la TourX sau Daniel “artistul aspirant”.

Această mânăstire se regăsește într-un cadru tipic-rural pentru zona vizitată, fiind înconjurată de alte câteva biserici. Eu am copilărit pe aici, petrecându-mi verile prin pădurea din zonă și pe la biserica modestă ce exista cândva aici. Punctul de interes din această zonă îl constituie Peștera Sfântului Andrei, o grotă mică, plină de putere și istorie a primelor urme ale creștinismului aduse pe plaiuri Dobrogene. Se cunoaște despre această peșteră că datează din primele decenii după Hristos, urmă a călătoriilor misionare din Sciția Minor (Dobrogea de azi). Este considerată a avea o mare încărcătură spirituală iar asta atrage anual mii de vizitatori.

Impresia mea a fost una mixtă. Îmi place mult interiorul mânăstirii și arată și mai frumos “culisele” zonei, partea dinspre izvor, de un adevărat autentic rural al zonei respective. Nu este o zonă bogată, dar are un potențial frumos. Consider că lipsesc multe lucruri, cum ar fi câteva coșuri de gunoi în plus, niște băncuțe în plus pe ici pe colo, o atracție în plus de destindere (pentru copii de asemenea) plus neapărat un grup sanitar modern. Bani sigur sunt, mai ales din afluxul de turiști. Este deci o zonă frumoasă, dar un pic cam săraca în materie de atractivitate turistică. Fiind zona atât de amenajată într-un procent măricel, ar fi păcat să nu se continue o investiție aici.

Mă amuză din panoul ăla, imaginea cu omul la costum. Fără nuntași? Fără coorporatiști? Fără martorii lui Iehova? Sau ce?

Gata, stop joc! Păi nu mâncăm și noi ceva? Ne-a dus autobuzul în Adamclisi, la Pensiunea Trophaeum Traiani. p.s. Ceea ce observ la multe din entitățiile vizitate (muzee, primării, pensiuni, crame…), e că nu prea sunt prezente cum trebuie în Online. Aveți nevoie de website, de pagină de Facebook și de conținut relevant și la zi pe acestea! Ah, nu, că voi sunteți mai cu moț și vă știe lumea… Mda… Nu e așa! Do it!

Pensiunea asta este foarte frumoasă! Ce-i drept, am văzut doar curtea (cu piscină), restaurantul, barul și toaleta. Toate sunt foarte moderne și îngrijite. Zici că-s nou nouțe și poate sunt și nu știu eu, dar îmi place ce am văzut.

Am servit aici o ciorbă de pui cu tăiței și o tochitură cu mămăligă. Am servit de asemenea și un vin alb bun și unul roșu și mai bun. Tochitura avea carne de vită cred și era foarte condimentată. Foarte bună, dar mi-a rămas toată ziua în gât condimentul ăla. Grăsimea desigur că o dădeam mai departe. De asemenea, castraveții murați nu m-au impresionat. Ciușca era ok.

Aici am avut un moment interesant. Domnul Stănică ne-a pus pe fiecare să ne prezentăm sumar. Un jurnalist pe ici, o doamnă profesoară pe colo, un turist și-atât pe ici din nou…șamd. Când m-am prezentat eu și am zis că-s Joie Negru, a început nebunia prin sală. Un fel de “Ah, tu erai!” sau mai degrabă “Ah, tu erai, fi-ți-ar…”. În fine, a ieșit show. A intervenit Stănică Enache pentru a sublinia că eu de fapt eram criticul-șef al clusterului Inomar și așa e. Nu-mi pot schimba părerea despre o prezentare din trecut ce nu mi-a părut deloc bună. Am completat ce spunea dânsul și am zis că mi-am schimbat părerea de abia când am văzut ceva nou, respectiv acest TourX. Am mai primit apoi niște semi-laude, gen “Te consideram nesuferit, dar văd că ești ok”. Mda, mersi. Cu juma de gură zâmbesc la replica asta… Nu mă supăr, că știu că sunt impulsiv și pot părea altfel de multe ori. Per total, ne-am cunoscut cu toții mai bine și a fost foarte bine și mai departe. Gata! Să ne fie de bine! Hai să continuăm experiența:

Următoarea oprire: Tropaeum Traiani. Situat în localitatea Adamclisi, județul Constanța, acest monument reprezintă o laudă adusă triumfului Romanilor (sau a împăratului Traian) în luptă cu Dacii. Este o bucată importantă în Istorie și toată zona povestește multe despre cuceritori, cuceriți și chiar despre viața socială din timpurile de demult apuse. Monumentul a fost descoperit de către Grigore Tocilescu în anul 1882 și a fost reconstituit în anul 1977. Are 39 m înaltime și un diametru al bazei de 38 m. Vârful monumentului arată, dacă am memorat eu bine, un general roman în calitatea sa de învingător și dacii capturați la baza picioarelor sale. Arată grozav acest monument.

Ghidul nostru, când nu era întreruptă de telefonul mobil, ne povestea multe lucruri despre acest monument și despre întreaga regiune. Această construcție a fost confundată cu o biserică cândva și a fost numită Adam Clisi, adică Biserica lui Adam sau Biserica Omului. Țeapă! Era un monument triumfal.

Am și eu un stil de a povesti…știu. Vedeți! De aia e bine să vă duceți și voi în excursiile astea și să-i lăsați pe cei avizați să vă povestească despre!

La câțiva pași distanță, se regăsește celebra Cetate Adamclisi. Se desfășoară pe o suprafață de 10 ha. Sau se desfășura cândva, nu știu. Poate n-am văzut eu de iarbă. M-a lămurit domnul Răzvan despre o mare curiozitate de a mea. Dacă pe la Tropaeum Traiani n-am trecut până acum, am vizitat cândva rapid această cetate. Am făcut o poză în locul de mai jos și nu știam ce anume s-a aflat acolo.

Aici se afla de fapt una din cele două basilici din cetate. Parcă erau doar două, nu? Interveniți prin comentarii dacă vreți să mă contraziceți, nu mă supăr. Ei bine, pietrele astea, sunt de fapt baza a ceea ce erau cândva coloane suprapuse peste. Vedem deci limitele construcției, putem să ne imaginăm cum se ridicau pe verticală coloanele și zbang: Avem o biserică!

Cetatea Adamclisi era cândva doar un sătuc Getic. A devenit rapid municipiu și apoi o întreagă cetate, cu 22 de turnuri de apărare, locuințe, prăvălii… Spre ghinionul acestor oameni, cetatea era constant atacată de către varii popoare migratoare. Ușor ușor, cetățenii cetății s-au relocat iar zona a ajuns o ruină. Cu toate acestea, cetatea Adamclisi a fost constant reclădită după fiecare atac. Este probabil cea mai mare cetate pe care a văzut-o Dobrogea. Chiar aș vrea să văd o reconstituire a acestui loc, să o văd pe History Channel. Imediat după ce vedem Storage Wars, desigur…

Ne-am sucit, ne-am învârtit, ne-am pozat și…am plecat. Am luat-o către următoarea destinație: Cobadin. Este o comună ce în perioada 1890 – 1892 a început să fie populată de coloniști germani. Majoritatea au părăsit zona prin anul 1940, în timpul războiului. În prezent este un loc ce adună comunități tătare, aromâne, germane, bulgare sau turce.

Am fost primiți mai ceva ca Iohannis la Kogălniceanu! Și nici n-am avut nevoie de cele 4 ace ale Președintelui! N-am mai văzut așa ceva. În fața clădirii Consiliului Local Cobadin, trupa de dans tataro-armână (am zis bine?) – Ansamblul Geamlac, ne-au primit cu un port popular colorat și cu dansuri specifice. Ne păzea și Poliția, a venit și Primarul (Cornel Cocoș), a venit și Vice-Primarul… Nebunie! Au dansat și Pamporea și parcă începe să-mi placă melodia asta. Ca dans, e un fel de Drum’N’Bass de nuntă.

Copiii ăștia din trupă dansau foarte frumos și erau așa plini de energie și deschiși! Lumea se oprea pe stradă și venea în zona noastră. Au fost spuse câteva cuvinte despre istoria zonei, s-a dansat, au fost invitați “cu forța” la dans turiștii TourX (eu de aia mă ascundeam după autobuz…) și a fost totul bine și frumos. Am fost invitați apoi în clădirea din zonă și am fost serviți cu câteva gustări tătărești: șuberec, un foietaj-melc cu brânză (doar nu vă așteptați să mai rețin numele, nu?), baclava, alte foietaje cu carne, cu carne și orez chiar.

Măi, sincer să fiu, nu m-au dat pe spate aceste produse. Chiar eram nerăbdător să gust un șuberec, dar nu m-a impresionat. Mă așteptam la o umplutură mai generoasă, mai puțin uleios și la ceva mai…aparte la gust. Oi fi eu mofturos, nu știu… Dar, au intrat totuși foarte bine în stomac, împreună cu un pahar de iaurt. Pahar ce era din carton, deci o mică excepție de la experiența aia dobrogeană de un autentic absolut! V-ați pus cu cârcotașul!

Ce am mai auzit ca istoric al Cobadinului este și povestea lui Gogu Puiu. Ba chiar, am înțeles că cei din Cobadin fix astăzi îl comemorează prin varii evenimente locale specifice. Gogu Puiu a fost lider al mișcării anticomuniste și un legionar. Se spune că a dus o mare bătălie în momentul când trebuia să fie capturat iar asta s-a întâmplat fix în Cobadin. Epuizându-și muniția, și-a scos ultima grenadă de la șold și s-a aruncat peste ea, pentru a nu fi capturat viu.

Ne-am luat la revedere de la frumoșii ăștia din Cobadin și ne-am dus către localitatea 23 August, acolo unde găsim Crama Clos des Colombes.

Aici am făcut o bășcălie… Desigur, asta se poate spune despre orice vizită la o Cramă, unde…deguști. Aici însă am dat de un ghid simpatic și mai eram și noi simpatici cu toții. Am râs aici bine de tot.

Clos des Colombes este proiectul unei doamne de origine franceză, stabilită aici. Nu este o cramă foarte mare, dar arată foarte elegantă și rustică, cu un peisaj total liniștit. Chiar nu mi-a plăcut că nu am stat jos pe niște băncuțe aici, să petrecem mult mai mult timp în zonă. Am stat însă destul pentru a vizita locația (ce este de asemenea și un Bed & Breakfast), beciul și curtea unde am fost serviți cu câteva din produsele acestei crame. Pot să zic că mi-au plăcut absolut toate cele 4 vinuri degustate (mi se șoptește din cască faptul că au fost doar 3 deci înseamnă că am simțit eu că am băut mai mult).

Fata în negru era ghidul nostru, vinoloaga de serviciu sau cum să-i zic? Nu i-am reținut numele. Am reținut însă că era deschisă și sociabilă. Puțin cam mândră așa (ca șefa ei), dar ne-am simțit bine în compania ei. Ne-a prezentat locul unde se face vinul, ne-a băgat în beci (ha) și am văzut și acolo cum se păstrează produsele acestora, ne-a și amețit apoi cu degustarea, dar să-i fie rușine că nu ne-a îmbătat!

La degustare am început cu ghicitori. Ce o fi în vinul ăsta sau în ăstălalt? Ce fruct? Ce nuanță? Toate vinurile lor sunt seci, dar foarte bune. Roze-ul ca de obicei mi-a plăcut cel mai mult. Cel roșu m-a surprins. Era tăricel, dar nu-mi lăsa gustul ăla aspru pe gât. La fiecare vin gustat aveam parte de niște “pălărioare” din foietaj ce conțineau ba pește ba diferite tipuri de carne. Întradevăr, după ce luai o gură de vin și apoi o gură de foietaj și o altă gură din același vin, se schimba gustul, se accentua simțul, buchetul…

Am intrat apoi într-o polemică despre distribuția în Constanța. Am aflat un punct de vedere cum că cei din muncipiu sau chiar din județ (din domeniul HoReCa adică) sunt cam reticenți în fața calității. N-o să găsiți vinurile astea prin Constanța deci (sau parcă la Scapino, dar importat din altă parte, prin reseller…nu știu), dar puteți găsi vinul la sursă sau informați-vă și voi puțin pe website-ul lor despre ce fac ei acolo și cum.

I-am acaparat atenția doamnei Anne Marie Rosenberg cu critica mea vizavi de lipsa prezenței acestui brand într-un asemenea municipiu sau într-un asemenea județ. Sincer să fiu, eu încă rămân la părerea că greșește undeva. Este o persoană destul de înfiptă și dintr-o bucată. Caracterele astea de obicei nu văd ceva anume din cauza mândriei. Știu că și antreprenorii HoReCa greșesc când nu mizează pe calitate. E un business, dar business-ul fără calitate e doar o crâșmă mizeră. Așa că, fiecare decide ce rol joacă în economia asta și cu ce produse iese la înaintare în fața unui client care poate face pe prostul uneori, dar care a doua oară n-o să-ți mai intre în Restaurant sau Hotel. Repet, Clos des Colombes are niște vinuri bune de tot. Mai încercați și voi altceva!

Și dacă tot sunt la critică (“Uh oh”, se aude din spate…) hai să zic și despre tur. Mai degrabă despre ce îmbunătățiri aș vrea eu să văd. E o părere personală.

Mi-ar plăcea ca atunci când autobuzul trece prin sate, să ruleze mai ușor, să avem timp să vedem curțile, casele…viața rurală. Știu că organizatorii sunt presați de timp, dar asta deja devine o scuză în detrimentul unei destinderi ca la carte. Nu durează mult să conduci pe străduțele alea așa că oricum nu se pierde prea mult din timp. Ah, și dacă se pierde din timp, atunci poate ar trebui scăzut din timpul alocat pentru anumite locuri. De exemplu, la Ruta Albastră, s-a pierdut mult timp spre Cheile Dobrogei unde nu vezi mai nimic. Absolut nimic. Ah, vizitezi o peșteră, atunci e altă treabă…

Apropo de timp pierdut. La Ruta Verde, Tur 1, văd că se petrece foarte mult timp pe autobuz. Nu doar eu am zis asta. Nu-i tocmai bine. Mai vorbești cu însoțitorul de scaun, dar…cât să vorbești? Și dacă te apuci de citit cărți în excursie, nu prea își atinge țelul excursia. Apoi partea de video în autobuz ar trebui pusă la punct. Auzeam audio despre Peștera Sfântul Andrei, dar video se pierduse. Chiar mă interesa! Și se auzea și încet. Alteori se aude prea tare. Cine e DJ-ul pe autobuz? Ia să aflăm! Partea cu Karaoke a fost o idee bună. După degustare ne-am apucat să cântăm prin autobuz. După aia cânta doar o singură persoană și cânta ea bine, dar ar fi fost bine să mai vină și rândul altora, să fie un echilibru. Nu-i ușor să ai un grup de diferite caractere într-un singur loc, dar e bine să cauți să le respecți tuturor specificul comportamental.

Zic și eu de rău un pic, căci e o bucățică mică din poveste. Adică de bine sunt multe de spus și rămân cele nespuse: echipa TourX foarte prietenoasă și deșteaptă, drumeția în sine cu autobuzul ce-ți facilitează uneori un dialog frumos cu mai mulți oameni, experiența în sine de a fi în grup și a avea un coordonator ce practic îți e Mama sau Tată și se ocupă de toate detaliile… De bine e mai tot din acest tur și nu-mi schimb părerea. De abia aștept să merg în următorul tur și poate o să mă lase organizatorii să-mi mai plătesc și eu treburile, căci simt să susțin și eu practic astfel de aventuri frumoase. Orice părere aș avea, știu că nu se compară cu munca practică și intensă din spatele organizării unui astfel de eveniment. E de apreciat tot ce se întâmplă aici. Dacă tot e și Primăria Constanța membră în cluster-ul Inomar, poate mai scoate și ea un sunet ocazional despre acest proiect, până nu fuge sezonul estival.

Turul ăsta mi s-a părut mai slab ca Ruta Albastră, dar pentru alții a fost perfect. De aia ai Rute diferite la fiecare tip de drumeție, căci fiecare din noi resimțim diferit o experiență. Eu sunt și complex așa în mintea mea atipică, deci nu luați de bună nici critica nici lauda mea! Însă mi-ar plăcea dacă înțelegeți ceva constructiv de aici și dacă simțiți și voi mai apoi să încercați astfel de experiențe ce vă hrănesc și mintea și sufletul! Ba chiar și burta, căci mă simt mai gras azi decât am fost ieri… Le urez succes în continuare organizatorilor și echipei TourX și le urez distracție plăcută viitorilor norocoși ce vor profita de astfel de tururi! Sau de acest tur specific, căci de altele nu știu. Poate alea cu pelerinaj și pensionari…

.:: Află mai multe despre TourX, prin pagina oficială a acestora

p.s. Găsiți restul din pozele mele de ieri, pe pagina oficială de Facebook a acestui blog, AICI

Fb Comments

3 thoughts on “Ieri am gustat o nouă experiență Dobrogeană cu Inomar TourX

  1. Radu

    Am mai spus-o, în prima parte a excursiei nu ne-am dat jos din autocar mai mult de 4 h. Cam mult pentru picioarele mele care amorţesc foarte repede. În rest a fost ok. Şi da, eu citeam, dar asta o fac mai tot timpul când merg cu maşina şi nu conduc. 🙂

    Reply
  2. Anita

    Imi place stilul tau de a povesti! Iar ideile despre monumentul de la Adamclisi sunt binevenite. Interesanta aceasta mentiune, ca acolo a fost o biserica, in anul 100 biserica insemna adunare de oameni si ca acel loc era numit inceputul lui Adam. Obarsia lui Adam! Adam clisi. Chiar si acum, acolo, clisa ii se spune la pamantul din care se construiesc bordeiele sau la aluatul din care se incepe maiaua de paine.

    Reply
  3. Aguritza

    De două ori am citit articolul și blonda din mine nu vedea că mi-ai pomenit numele! Mă duc la colțul de rușine, pe coji de nuci! Așa ceva…
    Și da, îți urmăresc postările tale, dar și a colegilor chiar dacă nu las comm 😛
    Drumețiile fac parte din viața noastră și cred că este minunat să experimentezi indiferent de vârstă.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.