Falsa iubire eternă

      No Comments on Falsa iubire eternă

foto via pinterest.com

Mi-am spus să nu mai am tentative de a scrie lucrurile în maniera care urmează a fi scrisă, însă felul meu de-a fi rămâne același. Am învățat lucruri, am trecut prin repetiții enervante și uite-mă aici: îmbunătățit și totodată blocat într-o nevoie de a căuta un soi de reciprocitate din partea voastră pe anumite gânduri.

Ți-a spus El sau Ea că ești jumătatea lui sau ei. Că te iubește atâta sau că vă potriviți atâta… Poate chiar era adevărat. Și eu am întâlnit asemenea caz și chiar era o potrivire mare! De la genetică și trăsături anatomice (utile într-un mare sens) la reacții bizar de identice la anumiți stimuli ai vieții. Adică, poate amândoi ne prosteam exact în același fel la o fază, căci așa ne venea din instinct. E mare lucru. Nu e unic însă. Cu timpul vezi asta, că nu există sufletul pereche ci că există potriviri. Nu știu dacă sunt aici arogant sau prea cinic, însă poate mâine sau poimâine mor și eu unul asta am observat. Poate n-o fi adevărul universal, dar e adevărul meu iar odată cu mine ar muri și adevărul meu și cel universal. E o analiză foarte interesantă și asta, pe care o voi lăsa poate pentru o altă seară răcoroasă de Mai.

Ne iubim etern uneori. Nu vorbesc despre atracție, iubirea de Vară, ce va fi la modă în curând. Nu. Vorbesc de o relație ceva mai serioasă. Mult mai serioasă. Cea mai serioasă! Când întâlnești familie și neam, când călătorești undeva și te comporți și bine și rău, când treci prin momente grele împreună… Este deja o relație solidă. Dar, se poate rupe acel etern din acest solid. În general este o lipsă de comunicare sau de înțelegere. Apoi te rupi tu puțin, se rupe și persoana puțin și deveniți străini, crispați de prezența celuilalt. Ce păcat. Dintr-o iubire eternă, într-un colț rece din același pat…

Și mai tragic, ca în scrierile unui savant, este despărțirea și mai ales…ignorarea! Nu “uitarea”, căci nu uiți, dar…ruperea aceea de cineva. O traducem în fel și fel de feluri căci se simte așa. Deseori e regret sau nostalgie. Alteori e ambele plus o continuare logică și fermă (forțată) în viață, lucru ce naște un monstru de sentiment ce nu poate fi descris în vreun DEX. Nici măcar în cel german, ce se crede isteț pe astfel de descrieri obscure.

Poate nu ne dăm mai mult timp? Poate când ne delăsăm nu ne prindem de asta sau nu ne ambiționăm să schimbăm asta. Poate vrem mereu prea mult, căci Tv-ul și prietenii spun că… Mă întreb câte fete decente mai există, să vrea de la tine – ca băiat – să vă plimbați puțin prin parc și atât. Să călătoriți când puteți și după un buget realist. Câți băieți mai sunt ce au cumpătarea să cunoască doar o fată, fără să aibă “rezerve”, sau să aibă curajul de a spune “ăsta sunt eu!” și nu “haina asta mă face pe mine!”. E o luptă. Să fii tu însuți sau tu însăți. Se spune că dă rezultate o astfel de cumpătare și așteptare. Sunt curios însă câți vor rezista acestei abțineri preoțești de a nu țipa în gura mare: Ce naiba e în neregulă cu voi toți??

Nu mai știu exact ce filosof, spunea că un om cu adevărat isteț este cel ce se adaptează la timpurile în care trăiește. Este adevărat, dar este și al naibii de solicitant iar mințiile oamenilor sunt variate, cu varii “alergii” la varii situații. În esență, există multe persoane ca mine sau compatibile pentru mine… În practică, suntem atât de împrăștiați și anonimi… Sau oare ăsta e farmecul? După atâta chin și disciplină impusă de propria noastră conștiință, să avem momentul acela maxim de extaz când întâlnim pe cineva anume…? O să mă rezum în a concluziona că este o teorie neconcludentă. Atâtea strofocări de intelect și tot la concluzia finală de “speranța moare ultima” ajung. Ce stupid și ironic și perfect uman…

p.s. Și uite că am dat acum de o poză de aia motivațională de Facebook care spune așa: “Îmbătrânesc împreună doar cei care se iartă și se iubesc reciproc”. Zici că-i o vorbă de doi lei pentru romantici, dar sună totuși atât de înțeleaptă ca adâncime a stării de-a fi a condiției umane între sexe… Și ca practică…cam așa e! O să vedeți! Dacă n-ați văzut asta la părinții voștri, o să aflați prin propria experiență cât de cumpătați sau toleranți deveniți cu anii ce trec…

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.