Dorința de mai bine ne joacă feste

      2 Comments on Dorința de mai bine ne joacă feste

foto via pixabay.com

Ați vrut vreodată ca ceva să iasă atât de bine și ați insistat cumva în acest scop și a ieșit taman invers până la urmă? Ei bine, asta se datorează unui antagonism al comportamentului nostru dual în fața dorinței de a fi, de a vrea sau de a avea.

Noi, oamenii, nu prea am fost atenți la lecțiile de la Școală când vine vorba de unele capitole. De exemplu, am învățat că nevoia umană poate fi de mai multe feluri. Doar descrierea asta face parte din Manualul Omului, funcțiile noastre. Când cumperi un produs, e recomandat să-i răsfoiești Manualul de Utilizare, de ce să nu facem la fel cu propriul nostru corp sau cu propria noastră fire? Nevoia de bază o reprezintă hrana și adăpostul. Se schimbă apoi nevoile, de la cele de confort până la cele de lux. În loc să le desenăm tehnic frumos, cu ordine și subordine, le aruncăm pe toate în aceeași oală. Din acest motiv avem oameni care mai au 30 de lei în buzunar până la salariu, dar își cumpără un pachet de țigări în loc să-i păstreze pentru câteva sandwich-uri și bilete de autobuz (vorbesc din experiență, de asemenea). Sau, de aia unii oameni își cumpără dintr-un impuls un televizor nou și modern și curbat, când de fapt administratorul blocului le bate în ușă pentru o restanță echivalentă cu prețul tv-ului. Ne lipsește prioritatea sau, per total, disciplina.

La fel se întâmplă în simțul tău psihic și ulterior în relații amoroase, sociale sau familiale. Văd de mult timp o grabă senzațională de a “trăi viața”, ca și cum Viața se trăiește standard, într-un fel anume. Mulți și multe parcă n-au timp să aibă timp să facă ceva, ceva dorit din aruncatul în oală a unor dorințe și emoții. Dacă n-au ajuns prin 10 țări exotice până la 25 de ani, e tragedie! Adeptele sexului frumos sunt fruntașe la astfel de dorințe și enervante cu brio la afișarea dorinței sau a călătoriei pe rețelele sociale. Să nu mai zic de citate motivaționale… Ne dăm vrabia din mână (liniștea naturală) pe cioara de pe gard (dorința închipuită) pentru un stil de viață nou, pentru un job nou, pentru o relație nouă, deși nimeni nu ne-a împins către asta iar cine a făcut-o a făcut-o ca fapt divers, aruncând un “poate că ar trebui să…” complet fără cunoștință de cauză. Nu simțim foamea, dar noi ne hrănim. O obezitate a comportamentului psiho-social.

Ca și cum o va comemora lumea pe Gigica Popescu că a călătorit prin două zeci de țări și că a făcut selfie cu cămilele sau de parcă va mai știi cineva cu vreun grad cu adevărat notabil pe Getuța, ce a deschis un soup kitchen și a hrănit oamenii străzii. Lumea nu mai știe de Aristotel, Arhimede, Nikola Tesla sau Chopin și tu crezi că îi va păsa vreunui grup mai mare că ai sărit cu parașuta, că ai făcut drumeții montane și că ai donat lunar haine copiilor din medii defavorizate. Cei care o fac natural, o fac întradevăr pentru ei și nici nu simt nevoia să clarifice că o fac pentru ei. Nici nu-ți vine să-i bănuiești de altceva, căci le simți naturalețea.

Confundăm traiul bun cu a face și a avea ceva în exces sau de rezervă. Să fie acolo, nu se știe… Puțini ajung să se corecteze și să se tempereze și apoi să ajungă la un echilibru și o cumpătare și să se simtă cu adevărat bine cu ce au și cu ce fac și să lupte pentru o auto-îmbunătățire naturală, nu una dictată de selfie-uri și bârfe la o țigară. Ulterior, în propria noastră cârcă va pica Viața și tot noi vom resimți obligatoriu orice cale luată prin propria noastră direcție dată picioarelor. Vom greși și avem voie, dar oare ne vom corecta de asemenea pe viitor? Eu? Da. Tu? Succes! Treaba ta…

Fb Comments

2 thoughts on “Dorința de mai bine ne joacă feste

  1. DMD

    Mosule, femeile astea călătoare, au un sponsor. Fie ca e tata cu bani, sau un prieten lache ciudat cu bani care e disperat, sau un frate cu bani spălat pe creier etc.
    Nu zic ca eu nu as vrea sa călătoresc un tari exotice pe banii altcuiva. Bineînțeles ca as vrea!
    Dar, din experienta mea de viata , femeile care câștigă bine, pe munca lor, evident ca muncesc de rup. Nu au timp de excursii, sau dacă pleacă, au cheltuielile reduse la minimum, din diferite motive. Adică in tari “mainstream”. Si vorbesc de rezidentii din România, nu cei plecați in afara. Ideea e ca nu pleacă pe banii lor, neapărat. Sunt femei, iar fraieri sa le plătească găsești la tot pasul.

    Dar, la modul general, e o tragedie sa nu călătoresti. Chiar e. Mai ales acum, cand e asa de usor, nu trebuie sa faci 2 ani de zile sa vezi piramidele din Egipt.

    E in spiritul uman sa descoperi si sa explorezi universul, deci e ca si cum ti ai renega esenta.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.