Din mintea unui om rănit

foto via

Sunt rănit, se gândește el fără a accepta o părere din exterior. Nu îl putem contrazice și nu îl putem condamna. Suntem doar observatorii misterioși ai existenței sale.

Nu pot să fac asta, se gândește el, în timp ce vocea în surdină îi șoptește să-și depășească această condiție. Parcă o aude, dar cum s-o ia în seamă? Au urmat zile și luni și ani de monolog interior. Auzea vocea exterioară care căuta să-l corecteze, dar nu putea s-o justifice sau s-o valideze. Cât de nebun să fie să facă asta? Însă timpul trece și n-ai de ales decât să asculți de această voce. Pseudo-dialogul infernal continuă, cearta, lecția auto-sugestivă venită de la un sine fantomatic, mult mai pretențios în timp.

Caut o constructivitate pentru acest monolog interior și realizez târziu că această discuție o port întradevăr cu mine însumi. Nu este vreun spirit sau un dorit înger păzitor ci latura mea pozitivă ce luptă pentru mine, ce îmi dă răspunsuri direcționate către ceva mai bun. Ei, de unde atâta pozitivitate? Dar uite că acest creier funcționează, în ciuda unui soi de deprimare intrisecă, moștenită probabil de la un defunct de grad I. Dialogul între un sine și un sine nociv este până la urmă un Monolog. Fără o întindere de mână către exterior nu-mi pot definitiva teoria realității concrete, nu pot pune punctul pe i-ul teoriei triste sau fericite deopotrivă. Cei patru pereți nu-mi sunt de fapt sfetnici ci limite ale propriei mele singurătăți. Pereții sunt tăcuți, un diavol sublim al iluziei de liniște și stabilitate. Deschide-ți ochii! Inspiră! Respiră!

Ce vezi mai departe de tine? De felul tău mixt, combinat cu o copilărie într-un fel, o adolescență ce îți pare atipică și o maturitate ce parcă întârzie să apară? Cu ce te ajută analiza asta specifică, de parcă e croită special pentru tine? Suferința ta specială. Cu ce te ajută? Lasă-te distras de practică, de societatea rece ca un cub de gheață pe piele, fără motiv de preludiu și de realitatea spontană! Acum parcă vezi mai bine cât de puternic ești și ce poți înțelege cu adevărat. Dar…te ajută? Cât de departe ai ajuns de aici mai departe, purtând la gât cheia adevărului Vieții? Cu ce te ajută toate informațiile astea când sufletul tău parcă rămâne constant flămând de o altfel de realitate, una pură și obscen de simplă? Serios! Spune-mi dacă te ajută cu ceva, că eu încă nu am atins acel nivel de serenitate…

Despre autor /

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.