Despre grosolănii din maxi taxi, niște chestii omise, șamd

Ieri după muncă – deci da, încep cu sfârșitul zilei – m-am suit în maxi taxi. Îmi scot eu elegant cartea Live Wire de Harlan Coben și citesc de unde am rămas. În fața microbuzului, șoferul ce aproape că a trecut pe lângă mine deși i-am făcut cu mâna să oprească (un nene puțin cam prea agitat, ca și cum a pus puțină cafea în zahărul său) vorbea zgomotos cu un țigan cam beat sau beat de oboseală sau ambele. Ceva grosolănii de duzină. Cred că pe același țigan l-am întâmpinat și pe alt traseu, vorbind la fel de porcos cu un alt șofer ce vorbea și el aproape la fel de porcos, ca și când ar fi dorit să-și servească respectivul client cu toată paleta de politețuri, inclusiv cu aprobarea unor astfel de discuții, cu participanți colaterali care să spunem că nu s-au născut la cort.

Țiganul vorbea lent și le trântea porcos așa ca și cum nu era mare brânză ce spunea, șoferul ghiduș a scăpat un “haha” de ăla de l-a auzit și colegă-su din capătul opus al traseului. Știți voi, un râs și comentariu unit într-o voce mult prea înaltă, atunci când ești cam crispat și rușinat totuși de discuție, dar nu vrei să dai înapoi ca să nu fii considerat fraier sau molâu sau bulangiu sau orice altceva de care se teme în ziua de azi “bărbatul adevărat”. La coborâre, țiganul spune că se vede cu nu-știu-ce fata și dă să plece, dar șoferul îl întreabă ceva și se întoarce țiganul și spune așa cu o voce pseudo-subtilă, ca și cum n-am fi auzit toți ce spune, că se duce să-i dea limbi în piz**. Vezi reacția de mai sus…

În fine, m-am lungit cu povestea asta. Ajuns acasă, am decis să-mi spăl tricoul de muncă. Povesteam asta ieri seară și pe Facebook. Am căutat cât mai multe rufe de aruncat în mașina de spălat, ca să nu fie prea goală. Am pus dero, cocolino, dă-i pe un program rapid și vezi-ți de o bere rece. S-a oprit programul. Scoate stand-in-ul, că n-am balcon și scutură rufele și așează-le strategic! Am zis să-mi pun tricoul de muncă mai spre geam, să se usuce primul, ca să-l iau a doua zi. Hmmm… Dar, unde e tricoul? M-am dus deja mort în gesturi spre geanta mea de muncă și l-am găsit bine-mersi acolo. L-am luat în mână și i-am dat drumul pe jos, într-un gest de resemnare totală.

L-am pus într-un lighean cu apă caldă cu dero și cocolino din nou, l-am aruncat în mașină la programul Clătire, apoi programul de centrifugă și până la urmă hai că azi l-am avut și spălat și călcat și pregătit de acțiune.

Tot din categoria “uituc”, se află și eroarea asta pe care ați tot văzut-o azi pe blog, de v-a zis că nu e sigur blogul și că poate viruși și că poate nu e https. Asta din cauză că am uitat să-mi activez certificatul SSL cumpărat acum o lună. Acesta atestă că acest blog e unul sigur și nu se fură date prin el și că e șmecher. Acum dă-i și activează-l dacă mai poți… În fine, asta era valabil de dimineață, căci atunci am vrut să postez acest articol. Picase serviciul de SSL și până și-a revenit, eram deja la muncă.

Deci…sunt eu destul de strateg și ordonat în chestii, dar și în trestii, însă om sunt și uite că o mai dau în bară. Bine că nu-ș șofer de maxi taxi însă…

Fb Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.