De prin Retail culese – Partea 3

      No Comments on De prin Retail culese – Partea 3

Ca o continuare terțiară la ceea ce ziceam aici, mai vin cu completări din același domeniu în care activez de aproape un an de zile.

Să zicem că nu știi un magazin și unde găsești lucrul x și y, dar să fii pe un raion și să vezi un angajat ce stă locului pe raion sau care trebăluiește pe acolo și să întrebi dacă cineva este pe raion, e cam ridicol. Eu unul mereu răspund gesticulând către mine însumi: “Da. Eu!”. E un soi de răspuns pasiv-agresiv din instinct, însă trec peste apoi și reacționez decent.

E iritant însă când drept răspuns dai un “Nu. Nu avem” și omul rămâne acolo și șovăie, sperând să te răzgândești și să zici că ai, de fapt. Haha! Era o glumă! Avem aia de fapt! Sau dacă arăți alternative de improvizat să primești drept răspuns că ei nu vor o improvizare ci lucrul perfect în sine. Ce probabil nici nu există de fapt.

Un alt client mă căuta pe raion când eram singur pe tură și…la masă. Asta cam pe la ora 15:00, căci dacă plec mai devreme – când e volumul de clienți mai mare – las o sarcină mai mare altor colegi de raion ce ar încerca să-mi ia locul. Se întreba omul ăla că de ce sunt eu la masă la ora aia. Că sigur sunt la masă?! Că vrea să vadă el dacă eu sunt la masă! Că de ce nu știe alt coleg de pe un alt raion, pe un alt domeniu, ceea ce ar trebui să știe un angajat pe un alt raion, pe alt domeniu. Că trebuie să avem training și să știm toate produsele posibile dintr-un magazin uriaș. Și cred că o zicea cu o față serioasă. Bine că eram în pauză și că am scăpat de un asemenea exemplu de om…….negativ, să-i zicem.

În perioada asta, sunt prins cu sistemele de încălzit. Din câteva variante sunt întrebat care e mai bun și “dacă consumă”. Nu. Merge pe bună voință economică. Da, orice lucru consumă! Dar e de cumpărat că n-ai de ales! Cineva mă întreba câți kilowatti consumă ceva și i-am răspuns că doi. Doi, ce? Mă întreba el. Um…2 kilowatti, îi răspund eu deja iritat. Ah, că adică e scump. Îi traduc că înseamnă 2000 de Watti. Pfoa. Și mai mult. Adică 2 kW. Adică, cât consumă? Întreabă el, iar. I-am repetat că m-a întrebat câți kW consumă și că i-am răspuns că doi. Apoi i-am zis că vine 2 kW pe oră și kW/h înseamnă un tarif anume (în funcție de contract). Adică nici 1 leu pe oră și nici măcar așa cu un termostat ce e “pe fază”. Nici așa n-a mers și oricum n-a cumpărat nimic.

O altă doamnă mai în vârstă mă căuta să se plângă de mașina de spălat cumpărată acum câteva luni. Că a venit nu știu ce meșter s-o verifice și i-a notat un număr și a încercat să sune dar că nu răspunde nimeni. Numărul notat era un număr de înregistrare a sesizării, gen “513242” și ea încerca să sune acolo. Am sunat la Service, i-am explicat, le-am zis că o să-i sune, i-am notat doamnei nr. corect și i l-am încercuit. În fine. Customer service.

Altcineva mi-a venit azi înapoi cu un radio că n-are șnur de prindere, ca în poza de pe cutia produsului. Era în compartimentul pentru baterii, unde n-a verificat. Un alt domn mi-a adus înapoi un convector că are picoarele greșite că nu merg montate. N-a pus șuruburile cum trebuie și i le-am montat eu. Un altul zice că i-am vândut hota incompletă, fără să se uite sub sitele metalice, unde de obicei găsești gulerul hotei și alte accesorii și unde menționez mereu că se află, atunci când fac probă. Înțelegi cumva și fazele astea și îi rezolvi cu calm.

Ah…și a mai fost o fază de curând. Un nene așa bizar a apărut lângă mine, adoptând o poziție de ștrengar. “Auzi! Tu ești aici pe raionul x?”. Zic “Nu, sunt pe acest raion (adică z, cum și scrie sus de tot, pe culoar”. “Ah, la raionul y…”. Nu l-am mai corectat. Auzi?, zice el din nou, câte clase ai? Ai 12? Am rămas așa blocat, încercând să-i ghicesc urmarea. M-a luat că are o problemă cu nu știu ce cabluri și instalații, șamd. I-am zis că găsește acele lucruri și îndrumarea corectă pe alt raion și dus a fost. Dar da, interacții și interacții…

Nici nu mă pricep să fac o recenzie – măcar una lunară – la câte nebunii văd. Dar bine că dau și de mulți oameni de treabă sau hotărâți. Ajută mult asta. Revin eu cu o parte a 4-a mai relevantă. Văd eu…

p.s. Mult calm dovedit (căci nu trebuie dobândit neapărat) într-un asemenea domeniu se regăsește în…empatie. Mulți colegi de-ai mei nu descifrează întrebarea cuiva. Nu e omul prost că te întreabă pe tine cel cu șuruburi în mână dacă “aici aveți și folie cu bule?” ci ești tu închis că nu-ți dai seama că el te întreabă asta văzându-te angajat acolo nu pe un domeniu anume. Are sens și trebuie să fii deschis. Când cineva te întreabă dacă ai “chestie de aia care face pac pac și desfundă o țeavă”, ar trebui să te cam prinzi că prin obiectele văzute prin magazinul în care lucrezi există și un “șarpe” pe raionul x. Ține major și de angajat să-și însușească anumite cunoștințe conexe și să știe să “traducă” multe cerințe. Eu am avut deja câțiva clienți muți sau surdo-muți și m-am înțeles grozav cu ei chiar și în chestiuni complexe. E și asta o limbă străină pe care ar fi bine s-o înveți ca și îmbunătățire personală. Deci…mai multă deschidere vă urez!

p.p.s. Și… Doamna aceea cu mașina de spălat mi-a mulțumit frumos și mă întreba dacă sunt căsătorit și că sunt de vârstă cu nepotul ei și că îmi urează sănătate și fericire, că e greu să găsești o fată bună în ziua de azi și că nu știi la ce să te aștepți în ziua de azi că vor și aia și aia… Aici apare și empatia clientului și consolarea cosmică, cotidianul ăla banal și valabil ce se traduce printr-un asentiment pe același ton al traiului general. Am zis-o așa mai complex, dar vreau să zic că de multe ori oameni suntem și ne cam înțelegem între noi, chiar dacă uneori trebuie să faci un mic efort în chestiunea asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.