De Paste sau…de Easter. Si alte introspectii.

Spunea astazi la televizor un preot (Necula) ca nu se spune Paste Fericit caci animalele pasc fericite pe camp, sau ceva de genul zicea el. Se spune Hristos a-nviat in perioada Pastelui.

Vine iar Pastele. Chiar sunt curios la ce soi de normalitate se intorc sarbatorile astea, mai ales in combinatie maxima cu 1 Mai. Ia d-aici smerenie! Cata binecuvantare de la preot veti avea nevoie pentru a trece cu bine de asta…! Mai ales daca ajungeti prin Vama Veche.

Poza din articol vorbeste despre… Nu stiu despre ce vorbeste. Doar imi pare foarte amuzanta. Mie nu-mi plac anumite lucruri ce privesc sarbatorile sau evenimentele speciale. De exemplu, ador atmosfera de Craciun si ador muzica de Craciun venita din SUA, dar nu-mi plac tertipurile sociale ce vin cu o astfel de sarbatoare. Eu v-am mai zis de peste 10 ani ca sunt mai anxios de fel…

O astfel de sarbatoare ne aminteste de multe. In primul rand, este vorba de cea mai mare sarbatoare la romani! Asta pune un ac destul de evident in harta vietii noastre in materie de linie temporala. Adica noi ca oameni in a noastra psihologie limitata ne cam orientam dupa date fixe sau dupa date semnificative. In acest caz, avem pachetul Bonus cu data de 1 Mai si cu data de Paste. Se spune ca e bine sa iti tragi linie undeva pe la jumatatea anului si sa vezi pe unde ai ajuns si daca evoluezi pozitiv in planul tau de a fi mai de succes in anul in curs. Poate te duci si mai departe si iti evaluezi ultimii 5 ani sau 10 ani…samd. Facand asta, trebuie sa sari peste melancolie si ganduri repetitive din trecut si sa ii dai bataie inainte cu o strategie care functioneaza. Daca poti… Eu nu pot, caci sunt mai fixist… Ca gandul lui Loredana ca Madonna inca mai are farmec si ca Madonna este ea. Nimeni nu stie nimic. Asta e secretul despre cum altii o duc mai bine, sau despre cum altii s-au imbogatit, sau despre cum altii sunt mai increzatori in fortele proprii. Nimeni nu stie nimic! Doar ca unii au o inclinatie mai mare spre stilul gen Şoşoacă ce functioneaza in societate de cand haul Evului Mediu si cu mult inainte, iar altii au o inclinatie mai mare spre temperamentul coleric si sangvinic adică atitudini mai de acțiune, mai vioaie. Dar chiar și titirezii astia, nu stiu nimic.

Traind in continuare (hah, bine spus, nu?), observ ca imi place din ce in ce mai mult ceea ce imi face mie bine la modul spontan si sincer, ceea ce imi traduce defectele mele in normalitate si ceea ce practic ma accepta. Persoana sau Mediul sau Conjunctura. Eu cred ca asta trebuie sa vanam in viata. Ok. Trebuie sa ne si observam putin si sa nu exageram cu vorba „asta sunt eu, accepta-ma” (caci nu e asa), dar in esenta sa fim noi si sa stim sa zicem si Da si Nu si Nu Stiu, pentru alegeri placute si momente placute. Nu alegeri bune. Nu momente bune. Ci placute, caci „bun” poate insemna ceva idealistic dus spre haos iar oamenii ca mine care tind spre justificare, vor avea mare bataie de cap cu corectitudinea dorintei proprii.

Inca va uitati la poza aia amuzanta cu iepurele, nu? Ce plang copilasii aia! Mai tineti minte ma cand va speriati ca prostii de astfel de momente in copilaria voastra? Sau poate chiar in adolescenta voastra… Nu vorbim mult despre asta. Noi, oricare. Ne aratam pe Facebook sau pe Instagram cumva, ne imbracam cumva si ne prezentam cumva, dar nu prea ne vorbim. Nu mi-a placut asta niciodata. Sa ma cert cu cineva sau sa ma distantez de cineva din cauza unei lipse de comunicare sau unei lipse de realizare ca nu stim nimic si ca nu suntem perfecti si ca de multe ori ceea ce facem in maniera rea si rece are o justificare blanda si personala in spate. Imi pare rau de oamenii care m-au crezut rau. Imi pare rau ca n-au vazut cat de bun sunt pentru altcineva. Imi pare rau ca unii nu vad nici acum cat de frumos sunt sau cat de ok sunt. Imi pare rau ca nu sunt ca mine si ca nu sunt mai deschisi, mai…buni. Lauda-ma gura… Alta vorba cliseu, ascunzand deseori normalitatea.

Vedeti? Asta este iepurele ala. Un simplu gand, intr-o simpla sarbatoare de fapt. Iar noi suntem copiii aia speriati de astfel de ganduri, caci suntem asa obisnuiti cu viata asta seaca incat ne sperie introspectia. M-am dus iar prea adanc in intelesuri, nu? Va era dor unora poate… Hai…Paste fericit si Hristos a-nviat de asemenea!

Despre autor /

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.