Cum ne-am aventurat pe muntele Țuțuianu!

Drumetie 2016 Enisala Sarichioi Tutuianu Greci Tulcea (39)

Valentina, ddumi, Mosa, eu. Asta era trupa pregătită de o aventură de cățărat pe unul din munții Dobrogei. N-am reușit să cucerim Muntele, dar am reușit să avem o aventură primejdioasă și plăcută totuși!

Ieri, de dimineață devreme, am pornit la drum spre localitatea Greci din județul Tulcea. Aici ne-am dorit să urcăm în vârful muntelui Țuțuianu (nu Țuțuianul sau Țuțuiatul), ce măsoară 467 metri înălțime.

Îi mulțumesc Valentinei că ne-a dus acolo cu mașina ei. E un drum lung de tot, mai ales pe ruta dus, pe care am ales-o noi improvizat. Nu am regretat asta, căci aveam ce să vedem pe drum.

Drumetie 2016 Enisala Sarichioi Tutuianu Greci Tulcea (1)

Prima oprire relevantă a fost fix Cetatea Enisala din localitatea Sarichioi. Am dat cam degeaba câte 4 lei pentru un bilet de vizitare a cetății, dar priveliștea era frumoasă. Am petrecut ceva timp aici și ne-am pozat, am admirat zona și ne-am simțit bine per total. Nu mi-a plăcut însă atitudinea unor turiști de a strica zona prin varii gesturi necioplite…

Drumetie 2016 Enisala Sarichioi Tutuianu Greci Tulcea (14)

Cum arată un obor sau târg în această localitate? Foarte interesant. Găseai aici fel și fel de produse. Lucruri tehnice și mecanice, îmbrăcăminte și încălțăminte. Multe produse însă erau slab calitative și foarte scumpe. Imaginea târgului însă era ceva cu totul special.

Drumetie 2016 Enisala Sarichioi Tutuianu Greci Tulcea (15)

Drumetie 2016 Enisala Sarichioi Tutuianu Greci Tulcea (16)

Drumetie 2016 Enisala Sarichioi Tutuianu Greci Tulcea (17)

Grozav! În drum spre Parcul Național Munții Măcinului am dat de o fântână. Am gustat puțin din apa de acolo și nu mi-a plăcut. Am renunțat la apa de fântână până când am dat de cealaltă fântână. Aici apa era mai rece și mai pură. Mă credeți sau nu, chiar am testat-o chimic cu o trusă specială pentru asta și am ajuns la concluzia că este decentă.

Drumetie 2016 Enisala Sarichioi Tutuianu Greci Tulcea (22)

Drumetie 2016 Enisala Sarichioi Tutuianu Greci Tulcea (23)

Drumetie 2016 Enisala Sarichioi Tutuianu Greci Tulcea (21)

Ne-am făcut plinul și ne-am apropiat de destinația finală.

Drumetie 2016 Enisala Sarichioi Tutuianu Greci Tulcea (28)

Am stat puțin la un fel de han, la o țigară. Câțiva bicicliști erau prin zonă de asemenea. Am intrat până la urmă în localitatea Greci și am ajuns fix la poalele muntelui Țuțuianu. Din vremea caniculară am dat-o în vreme un pic mai răcoroasă.

Am lăsat mașina prin zonă și am început urcarea. Priveliștea era frumoasă iar pietrele alea din zonă arătau atât de bizar și variat și frumos. Mosa a surprins o poză foarte frumoasă. Se vedeau norii de ploaie ce ne dădeau târcoale…

Drumetie 2016 Enisala Sarichioi Tutuianu Greci Tulcea (32)

Cu un ghid, ai urca mai repede. Noi am cam ocolit la urcare, căci nu știam drumul. Ajungând un pic mai sus, ne-a surprins o ploaie ușoară. Prietenii mei de pe Facebook puteau vedea live update-urile pe tema asta.

Drumetie 2016 Enisala Sarichioi Tutuianu Greci Tulcea (34)

Asta n-a fost nimic. Am avut mare noroc că Valentina s-a gândit să ia o umbrelă cu ea. Umbrela asta ne-a salvat! Să vedeți de ce. După această ploaie ușoară, am continuat urcarea. Am ajuns eventual într-o poieniță, nu departe de vârf. Ne-am oprit aici un pic, neștiind ce ne rezervă Vremea. Da, era o idee bună să verificăm condițiile meteorologice dinainte să plecăm de acasă, dar unde ar mai fi fost amuzamentul…și provocarea?

Drumetie 2016 Enisala Sarichioi Tutuianu Greci Tulcea (35)

Poieniță deci. Aici am dat de o iapă și mânzul acesteia. Ba chiar și de o țestoasă am dat aici. Avea carapacea puțin lovită săraca…

Drumetie 2016 Enisala Sarichioi Tutuianu Greci Tulcea (37)

Noi ne-am oprit sub un tei enorm și ne-am pus pe făcut salată cu brânză, roșii și ardei. Deodată…furtună! Mi-a căzut ceva în cap și nu știam ce. Era grindină! De mărimea circumferinței vârfului degetului mic, dar multă și picând violent din cer. Ne-am adăpostit repede pe lângă acel copac uriaș și ne-am grăbit să ne băgăm lucrurile la adăpost. Succes! De unde atâta adăpost? A venit apoi o ploaie cruntă și n-aveam unde să fugim. Ne-am ascuns repede telefoanele și aparatul foto.

Deci mi-am pus tricoul la începutul zilei, m-am schimbat într-un maieu spre după-amiază căci era caniculă, apoi iar am pus tricoul că era răcoare, apoi îmi doream să-mi fi luat măcar un bluzon cu mine. Ce nebunie!

N-am poză pentru scena următoare, dar ne-a rămas în suflet. Toți patru stăteam într-un cerc restrâns, ținându-ne de brâu, sub umbrelă. Eram îmbrăcați de Vară, mai aveam doar o pătură mică la noi. Eram…prinși. Umbrela și pătura ne proteja puțin, dar apa începea să ne curgă pe spate, intrând prin pantalonii scurți. Adidașii erau uzi de la șiroiul de apă ce se ducea spre vale. Ne-am luat rapid ghiozdanele în mână și stăteam în același cerc restrâns, făcând glume și prognoze pozitive. Râdeam că salata se transformase în ciorbă, apoi am avut un moment de stat tăcut, în haos. Ploaia era deja furtună. Nu aveam cum să coborâm de acolo încă.

Ca idee, citiți puțin despre această situație și pe site-ul televiziunii locale Neptun Tv, aici.

Fulgerul ăla uriaș a picat fix în stânga noastră, nu departe de noi. A scos un zgomot ca de bombă! Când zic nu departe de noi, nu exagerez. Apoi uitați-vă la inundația din localitatea respectivă. Prin „râul” acela am călcat atunci când am prins un moment de coborâre. Primăria zonei trebuie să ia măsuri urgente!

După vreo 40 de minute de stat în picioare în cerc, sub un copac ce ne proteja cât de cât de ploaia cruntă, vremea s-a domolit. Tremurând de frig și uzi până la chiloți, am pornit rapid către baza muntelui. Coborârea a fost mai ușoară, folosindu-ne de câteva ramuri de copaci pentru stabilizare. Când am ajuns într-un final jos, am făcut o poză de grup, respectiv cea de la începutul articolului.

Am oprit în localitate la o prietenă de-a Valentinei ce a dorit să ne primească pentru o cafea. Era o fată tânără, cu o soră mică în casa simpatică. Ambele erau persoane istețe, având cunoștințele oricărui om decent de oraș. Nu trebuie niciodată să desconsiderăm pe cineva „de la sat”, căci s-ar putea să aibă cunoștințe sau experiențe în câmpul muncii sau al Educației mai mari ca mulți alții. Mi-a plăcut să observ și asta. Păcat de zona asta de interes turistic, neglijată de autoritățile locale de acolo. Comuna Greci era inundată. Nu-i normal!

Am plecat spre casă, pierzând bătălia cu muntele, dar fiind mulțumiți de experiență, aventură și socializare extremă. A fost o zi plină iar aceste cuvinte multe reprezintă doar un rezumat oricum…

Hai să vedem toate pozele din această zi grozavă:

« 2 de 2 »

Despre autor /

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.