Brașov – Ziua 2. Alergare și Explorare!

Au, oasele mele! Sunt frânt după o asemenea zi! Nici nu am făcut foarte multe activități, însă pe cele pe care le-am făcut, le-am făcut prin multă mișcare și multă plimbăreală de colo colo.

În afară de văicărelile mele alintate, ieri a fost o zi bună și plină de descoperiri! Am început ziua de Luni cu o simplă intenție de sport. De acolo am intrat în alte activități și s-a transformat totul în ceva mai complex. De alergat, am alergat, însă prin trei locuri diferite din Brașov. În același timp am și explorat zone frumoase, totul începând de la curiozitatea mea de a lua-o pe o potecă necunoscută. Am ajuns și prin Poiana Brașov, însă am făcut-o cam tardiv, când centrele de închirieri deja închideau.

Fiind cazat în zona Livada Poștei, am alergat într-un parc din apropiere. Cu o zonă înclinată și una abruptă, e un traseu de anduranță, unde îți exersezi nu doar viteza ci și forța. Nu e un traseu ușor deloc, e unul ce te va lăsa cu ceva senzații în mușchii picioarelor. Mulți brașoveni și turiști văd că aleargă pe toate străzile și potecile din centrul vechi. Nu e ușor. Nu mi-ar fi ușor nici mie să concurez cot la cot cu un alergător de Brașov!

De aici, am luat-o curios pe o potecă ce m-a dus către puncte turistice precum Turnul Alb și Turnul Negru. Între ele, o zonă de pădurice cu o priveliște grozavă și cu un aer ca de toamnă. Mă aflam și într-o porțiune a zilei unde Soarele bătea perfect printre crengile copacilor. Am coborât apoi spre oraș și am ajuns pe complexul sportiv Ion Țiriac. Aici se află un stadion nu prea îngrijit, dar unde poți să-ți exersezi rezistența. Mi-a părut o activitate repetitivă și nu prea motivantă. Nu prea e deschis publicului acest loc, deci aveți grijă! Am încercat de asemenea și pista de alergare Cetatea Brașovului și mi-a plăcut cel mai mult. Poți face un kilometru în cap dintr-o parte în cealaltă și când îți faci timp de a te uita în jur, o să surprinzi Natură și o vedere frumoasă asupra centrului vechi al Brașovului.

Am ajuns înapoi la hotel, înfrigurat un pic din cauza pauzei de la alergare. De acolo am pornit iar spre pista de alergare, cu laptop-ul după mine, ca să mă conectez la internetul gratuit din zonă. N-a funcționat prea rapid, dar mi-am făcut treaba cu el. Alt drum pe jos și ăsta deci. Mai bine mă duceam la Starbucks, că e mai aproape. Du-te înapoi spre hotel, vizitând la întoarcere centrul vechi. Până mi-am mișcat eu fundul pentru a mă duce în Poiană, se făcuse ora 15:00 deja. Am ratat la mustață autobuzul 20, care duce acolo. Cam 20 de minute îi ia și costă 6 lei biletul. Am așteptat iar 20 de minute ca să vină altul și încă 10 să se pornească din stație.

În Poiană nu mai era grozav de multă lume. Mulți plecau deja spre cazarea lor, cu ski-urile în brațe. Vremea fiind mai potolită, zăpada era cam topită și atât. Telefericul din zonă funcționa, dar nu mai puteai să-ți cumperi bilet căci casieria închide la ora 15:30. Țeapă și aici. M-am interesat însă de cât m-ar costa să închiriez un snowboard și ghete. Costă în jur de 50 sau 60 de lei. Vrei și instructor? De obicei cam 120 de lei pe oră se cere. Sau 50 de lei dacă se formează un grup, însă cine știe câtă atenție mai primești în asemenea situație. Trecând pe lângă centrele de închiriere, le mai notam rapid în telefon website-urile afișate (skiacademy.ro, activeshop.ro, ski-shop.ro…).

Mă uitam cu poftă la cei care schiau și la cei pe placă, unii dintre care mai cădeau, se ridicau și cădeau iar. Bravo lor. Eram bucuros pentru ei. M-am dat bătut la un vin fiert și aproape că îmi cumpăram și o bere artizanală, produsă în Miercurea-Ciuc. Data viitoare poate. Am plecat plictisit și obosit spre cazare. Atâta drum bătut pentru aproape nimic. Nici poze n-ai la ce să faci acolo! M-am dus până la urmă la Gară, ca să-mi cumpăr biletul de întors către Constanța, ca să simt că am făcut și eu o treabă! De abia de acolo m-am întors spre centrul vechi din nou și am stat și la un Doner de Vită. M-am mai dus spre Piața centrală și ciuciu activitate… M-am resemnat. A început în forță ziua, dar s-a terminat așa cam monoton. Tot am făcut chestii și o dată ajuns la hotel și întins în pat, mi-au înlemnit picioarele. E un semn bun totuși, căci înseamnă că n-am stat locului nici ieri. În ciuda lipsei de perfecțiune din mintea mea, planificându-mi cumva ziua, tot zi activă a fost! Și uite că o să mai insist cu învățatul de a merge pe placă și mai vreau să ajung și la Paradisul Acvatic pentru a mă bălăci un pic! Ah, da! Și la ora când scriu articolul ăsta, a doua zi de la evenimentele mai sus descrise, a început să…ningă! Parcă a fost sortit să nu-mi iasă ieri treaba în Poiană ca să ajung acolo pe ninsoare și zăpadă naturală! Hai să vedem ce mai iese!

p.s. Mi-a luat cel puțin o oră să car laptop-ul după mine până în zona de Free Wi-Fi. Problema era că nu-mi reușea Portable Hotspot pe telefon. Asta pentru că e praf telu ăsta. Sau cel puțin, software-ul său. M-am gândit la asta acum și tocmai ce mi-am instalat o aplicație generică “Portable Wi-Fi hotspot”. Având software-ul ei propriu, uite că mi-a mers! Deci stau acum la hotel cu internet pe laptop. Așa că dacă întâmpinați astfel de probleme, încercați și rezolvarea asta! Hai că începe bine ziua asta!

p.p.s. Pentru poza din prima imagine, am alergat ceva! Am timer-ul maxim de doar 10 secunde și trebuie să sar peste pietre și crengi și să fug repede pe poduleț și să mă prindă acolo camera. Culmea, mi-a ieșit din prima nebunia asta!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.