Brașov – Ziua 1. Nu orice moment poate fi captat foto!

După cum bine v-am surprins, în perioada asta sunt prin Brașov, folosindu-mă de zilele mele de concediu pentru un soi de „me time”, o aventură solo într-un loc plin de turiști și plin de atracții și distracții specifice unei astfel de zone.

Am ajuns ieri pe aici. După 5 ore și 20 de minute de schimbat poziții pe un scaun al trenului CFR, m-am cazat, m-am schimbat de haine și am ieșit prin oraș.

p.s. Aveam ca și colegă de compartiment o fată tinerică. În mare parte am fost doar noi doi acolo, pe cele două scaune din patru. Era însă prea adolescentină și inocentă pentru a-mi porni vreo reacție. Ea, cu căștiile ei în urechi și cu tenul ei de un palid-tineresc și fruntea senină ce n-a văzut încă o idilă păcătoasă, eu, căscând des după ce mi-am terminat de citit cartea… Păcat. Poate poate la drumul înapoi spre Constanța…

N-am luat taxi-ul, am mers cu autobuzul, n-am mers la țintă în unele locații ci pur și simplu m-am plimbat pe străzi. Am trăit o zi însorită și deloc friguroasă, cu turiști mulți inundând străzile Centrului Vechi al Brașovului și cu un soi de chestii revăzute și re-gustate altfel parcă de data asta. Am ajuns singur aici și nu aș fi original să vreau să fac un soi de temă de blog online de travel da solo. Dar…îmi vin așa niște pofte și pentru o astfel de nișă! Guști altfel o drumeție alături de o persoană iubită sau alături de un grup, dar guști altfel de asemenea și o drumeție de unul/una singur/singură. Cheltuiești mai puțini bani, ești mai aventuros, te rătăcești pe barba ta și intenționat pe unde vrei tu…

Eu m-am rătăcit ieri prin Centrul Vechi, pe Tâmpa, prin Piața um…centrală? N-am chef să intru pe net acum și să-mi amintesc cum se numea. Am mâncat un burger cât de cât decent și o bere mult prea scumpă pentru gustul ei plăpând; am găsit din memorie un Carrefour Market de unde mi-am cumpărat un Pepsi la 3 lei 50 de 1,25 litri ca să nu dau 7 lei pe un Coca-Cola de 500 ml din cine-știe ce local… Adică, nah! Vreau să-mi fac de cap, dar nici să arunc cu bani aiurea. Am dat de oferte interesante la geci de Primăvară-Toamnă și chiar arată frate altfel față de ce văd în Constanța! Același copy-paste de stil de la brand-uri diferite, la prețuri mari chiar și la așa-zisa reducere.

Nu orice moment poate fi captat foto, spuneam. Aici ține de trei chestii diferite. În primul rând, poate nu ai tehnologia în mână care să capteze asta. Combinat acest lucru cu lipsa de ochi fotografic sau baze ale Fotografiei, e dezavantajos. În al doilea rând, s-ar putea să ai tehnologia și să n-ai circumstanța potrivită. Ba e vremea prea cețoasă, ba ești obligat să faci poze prin geamul telefericului și se vor vedea reflexii bizare, ba multe. În al treilea rând, ceea ce vedem cu ochii noștri și ceea ce simțim cu sufletul nostru într-un cadru anume, nu se poate transpune în cuvinte sau imagini digitale (sau pe Film). De exemplu, mi-am luat așa un moment în seara precedentă unde am ieșit pe un balconaș mic al camerei unde sunt cazat și m-am pus cu fundul pe o margine de tablă și cu picioarele pe mini-balustrada metalică a camerei și fumam și admiram luminițele orașului și a clădirilor din jur. Luna era și ea prezentă în variantă „semi” și în variantă cețoasă. Era întreg momentul atât de frumos încât am avut inițial tendința de a căuta să imortalizez asta printr-o fotografie, dar în câteva secunde mi-am dat seama că n-am sorți de izbândă. Pur și simplu nu aveam cum să surprind perfect un moment ce se simțea perfect pentru mine din atâtea simțuri activate!

Mda. M-am ambiționat să fac asta. Să vreau să ajung aici și să trăiesc orice ar fi de trăit ca să mă simt bine și ca să-mi potolesc setea de anumite detalii arhitecturale al unui asemenea oraș, sau să-mi răsfăț burta și neuronii cu fast-food aparte și bere de brand necunoscut mie, să caut ceva nou, pentru a-mi confirma un stil vechi. Acela de a cunoaște, de a ști să mă simt bine, chiar și de unul singur. Și de asemenea n-am Wireless pe unde sunt cazat și sunt acum într-o zonă pe care am văzut-o ieri pe o hartă și scria că are Free Wi-Fi și sunt aici cu un laptop cu o baterie ce nu ține mult, așa că dați-vă seama că aceste cuvinte au fost scrise cu o seară înainte într-un document Word și că pozele atașate au fost așezate meticulos într-un document pentru a fi rapid alese și rapid uploadate pe acest blog și…uite că m-am descurcat și cu asta!

Mă simt bine, îmi fac de cap și fac lucruri noi și până la urmă despre asta este Viața! Stupid de absurd de clișeic cum sună, dar chiar asta este! O să caut să vă țin la curent și cu ziua 2. Poate mă duc cu laptop cu tot printr-un Starbucks că știu unde este și ăla prin Brașov…!

Fb Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.