Ar cam trebui să existe un Dreptul Vânzătorului

foto via cosmopolitan.com

Clientul nostru, stăpânul nostru este o vorbă nu doar demodată, dar și incorectă plus periculoasă pentru mediul de afaceri. De Dreptul Consumatorului tot aud în toate versiunile sale deseori greșite, ieșite din gura cliențiilor, dar de un Drept concret al Vânzătorului care să protejeze o firmă de abuzurile Clienților, nu aud! Rareori, aceste abuzuri devin și fizice.

Tehnic, un afacerist și inclusiv angajații săi (mai ales din domeniul Retail) au parte de varii reglementări din domeniul Economic și al Codului Muncii ce ar trebui să-i țină distanți de abuzuri. Practic, Statul, impunând atâtea măsuri greoaie de standard ale desfășurării unei activități, corupe o firmă iar firma coruptă abuzează de angajați ba prin măsuri absurde, ba prin lipsa a unor măsuri concrete care să protejeze un angajat de însăși domeniul muncii în care activează și de abuzurile clienților.

Ieri, de exemplu, o tanti-client a venit la mine să-mi ceară un produs. I-am zis că nu am așa ceva și m-a întrebat imediat dacă la comandă se poate aduce. I-am zis că putem căuta, desigur, însă ieri fiind Sâmbătă, nu aveam un angajat pe Achiziții care să facă cercetarea specifică. I-am zis că de Luni încolo va întreba, eu notând pe un caiet modelul dorit al produsului și numărul de telefon al acesteia. Imediat s-a aprins tanti și mi-a zis să o sun pe angajata pe Achiziții. I-am zis că nu pot face asta, căci este în ziua ei liberă. Mi-a cerut un șef de departament și i-am zis că și el e liber, dar că ar fi apelat și acesta tot la persoana responsabilă de Achiziții. A luat foc. A zis că sună la OPC. I-am zis că e dreptul ei să facă asta, dar i-am explicat totodată că aș fi ajutat-o dacă nu se nimerea ca această cerință să apară într-o zi de Sâmbătă. Am lăsat-o să-și ia decizia și a plecat apoi de pe raion spunându-mi cu ură, arătând spre mine cu degetul că “Sun la ANAF! Asta o să fac!”, căci aparent magazinul face fel și fel de hoții și o să vedem noi. Am lăsat-o în furia ei nejustificată.

Ca ea sunt destui clienți, ce vor ceva ce nu e tocmai corect. De nerespectarea apelării la numărul din Garanția unui produs nu mai zic… Tehnic, noi putem să le zicem “PA”. Practic, noi le zicem oarecum “PA”, dar dacă fac scandal, firma poate decide să ia o măsură incorectă, dar benefică în favoarea clientului, tocmai ca să nu se pricopsească cu OPC-ul sau actualul ANPC pe cap, căci nereguli pot fi găsite căci așa dictează…Statul. Un cerc vicios de incompetență.

Apoi, să mai zic de viața amară a persoanelor de la Casele de Marcat, care trebuie să înghită atâtea vorbe dure sau care trebuie să știe câte-n Lună și în Stele despre orice produs?

Un Drept al Vânzătorului ar stopa multe abuzuri, ar educa forțat mulți Clienți și ar stopa “turismul” angajațiilor pe varii domenii (angajați de-a dreptul obosiți de practica incorectă a unei meserii de un asemenea calibru), o plimbăreală a forței de muncă ce duce inevitabil la o lipsă de experiență și ulterior la o calitate a servirii proastă.

Se va întâmpla asta? Desigur că nu. Mă gândesc eu ca fraierul la asta. Desigur ca da…

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.