A vedea viața printre gratiile de la geam

a vedea viata printre gratiile de la geam

Trăim. Intens. Într-o Democrație. Trăim într-un mediu în care ne simțim liberi și puternici sau unde asta căutăm. Ținem un hamster în cușcă și o pasăre în colivie, ca animale de companie. Ce ironic.

În drumul tău matinal spre biroul compact de la Serviciu, te înghesui într-un microbuz lângă multe alte făpturi de țeapa ta. Dar…ei nu sunt ca tine. Nu exact ca tine. Unii sunt mai gălăgioși, alții mai murdari, alții pur și simplu mai ciudați. Nu că ai fi tu etalonul de Perfecțiune… Sau poate ai propria ta cutie pe patru roți, ce tot înghesuită este într-un trafic prăfuit și nervos. După ce ai transpirat în urma unei zile de muncă unde chiar și dacă ai stat toată ziua ți-ai stors enorm din Spirit și Vlagă, te duci spre sanctuarul tău: Acasă!

În drum spre momentul tău de Glorie al zilei, vrei să vezi frumusețea Cerului plin de nori. Păcat. Peisajul tău este blocat de fel și fel de cabluri de medie și joasă tensiune, Internet sau Tv… Poate mâine îți vei permite acest lux, dintr-o altă zonă a orașului, ferită de bălării vizuale. Ah, stai așa! Autobuzul plin de căldura nedorită a altor cetățeni, se află fix pe lângă clădirea aia veche, cu detalii Art-Nouveau sau Eclectice. Încerci să zâmbești dar reclamele luminoase moderne și AC-urile amplasate pe fațadă îți cam strică Sufletul. Lasă că mai știi tu și alte clădiri asemenea. Poate puțin cam căzute la pământ, dar sunt cumva mai impresionante ca cele “recondiționate”. Gata, ai deschis ușa, ai intrat în casă.

Ți-ai făcut tabieturile de după Serviciu și te-ai întins pe canapea. Vrei să vezi Cerul de la geamul tău, să vezi Muntele, Lacul sau Marea… Păcat. Vezi doar niște gratii, căci statisticile și vecinii de vizavi spun că zona unde locuiești nu e prea sigură. Orice zonă ar fi ea, în orașul tău, nu e prea sigură. Imaginația ta ar putea să scoată cumva gratiile din peisaj dar ce ți-a rămas? Un bulevard sufocat de mașini și Ambulanțe ce de fiecare dată când trec prin fața geamului tău, țin morțiș să-și anunțe prezența printr-o sirenă acustică brusc activată. Sau poate ai “noroc” și stai în spatele blocului, unde vezi câte-un copac și două flori. Vezi însă și pe vecina cum așează masa sau pe vecinul de la parter cum umblă în chiloți prin propria sa bucătărie, căutând o doză de bere sau un piept de pui în miez de noapte. De Radio nu ai nevoie căci discuțiile vecinilor au un ecou puternic, exact ca pe o scenă de Teatru anost, ba chiar agasant. Unele construcții sunt și mai înguste iar deschizând geamul de la bucătărie îți arată doar un gang plin de cutii, saci de var și o bicicletă veche pe care nimeni n-o mai vrea. La nici 5 metri de tine, printre gratiile geamului tău și printre gratiile geamului din fața acestuia, îl vezi pe vecinul tău de vizavi, cum soarbe zgomotos din lingura de ciorbă.

Mulți oameni în astfel de cuști trăiesc, într-o astfel de “libertate”. Să fie acesta Soarele vieții noastre? Lumina de la etaj a vecinului, văzută printre gratii?

[LE] Hai să facem din asta un Audio Post!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.